text Eseuri crestine

Furtuna

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Despre Credinta

Există vreun lucru drag pe care doriţi să îl zdrobiţi sub picioare?

Cu toate acestea, uneori, ni-L imaginăm pe Tatăl capabil de aşa ceva. Atunci când, în circumstanţe, identificăm furtuna.

S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Şi El dormea la cârmă pe căpătâi.

De cele mai multe ori, furtunile din viaţă ne aduc şi dubiul prezenţei Lui Dumnezeu. A celei veghetoare. Ne simţim singuri, părăsiţi. Şi, nu de puţine ori, neputincioşi. Dar asta pentru că, în mintea noastră, dumnezeul nostru doarme… Ne-am obişnuit atât de mult să Îl îmbrăcăm cu straiele imaginaţiei noastre, încât ne este greu să Îl deosebim de firea şi nimicnicia noastră.

Ridicăm adeseori voci înfricoşate către El, căutându-L în semne ale prezenţei Sale lângă noi. Însă El „doarme” în corabie – în cea pe care Mâinile Sale a construit-o, cea pe care doreşte să o ducă, întreagă, la mal – „la cârmă pe căpătâi”.

Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Invăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”

Că pierim…

Cine?

…căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.

Momentele de frică vin atunci când nu realizăm identitatea noastră. Când ne simţim frunze plutind în vânt desprinse din copacul siguranţei noastre.

Însă palmele Sale, cele care ne poartă în afara zonei de confort, pot fi adieri tomnatice, unduiri ce ne conduc spre noi ipostaze. Spre noi orizonturi.

 El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.

Trăim în aparent. Imaginaţia şi interpretarea pe care o dăm lucrurilor devin mult mai importante decât Adevărul – e drept, greu perceptibil în vâltoarea gândurilor neaşezate – care ne susţine, îndrumă şi lămureşte cu glas şoptit.

De aceea, nu ne amintim lesne că, în faţa Stăpânului tuturor lucrurilor, „valurile” nu pot să se ridice, ele trebuie să şadă.

Tu îmblânzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

Să tacă, să se smerească.

Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”.

Natura noastră este temătoare. Şi asta pentru ca stă sub influenţa întunericului. Tocmai de aceea biruinţa Mântuitorului, din noi, este atât de preţioasă. Pentru că ne ridică peste „carne”, fire, neputinţă.

Frica este o formă de credinţă. Ea ne descoperă faptul că noi credem mai degrabă ceea ce ne spune minciuna, iluzia, închipuirea, vrăjmaşul decât ceea ce ne spune Dumnezeu. Mustrarea Lui nu se referă la lipsa totală a credinţei în momentele de tulburare, ci la forma ei, la obiect. La lipsa deschiderii faţă de El. La desensibilizarea ucenicilor faţă de Atotputernicul, în momente cruciale, de nelinişte. La o aplecare spre minciuna, spre aparent.

Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. […]

Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.

…în limanul dorit. Întotdeuna El are un liman spre care te duce. Chiar dacă nu îl vezi… Şi, oricum, nu este acela pe care l-ai putea vedea…

Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este Acesta de Il asculta chiar şi vântul şi marea?”.

Atotputernicia Lui, pentru noi, nu este decât o noţiune.

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>