text Eseuri crestine

Frumusețea lui Hristos -4-

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Samuel Rutherford

Este imposibil să fii supus și răbdător în religie dacă îți lași gândurile să zăbovească în jos, printre învârtirile confuze și roțile cauzelor secundare ca: Oh, locul acela! Oh, timpul acela! Oh, dacă n-ar fi fost cutare sau cutare lucru, nu s-ar fi întâmplat asta! Oh, legarea acestui accident de timpul și locul acesta!

PRIVEȘTE SUS LA CAUZA PRIMARĂ A MIȘCĂRII ȘI LA PRIMA ROATĂ!

Dumnezeu a creat multe flori frumoase, dar cea mai frumoasă dintre toate este cerul iar floarea florilor este Hristos.

Când vom ajunge acasă și vom intra în stăpânirea frumoasei Împărății a Fratelui nostru, și când capetele noastre vor simți greutatea cununii veșnice de slavă, și când vom privi înapoi la dureri și la suferințe, atunci vom vedea viața și durerea ca fiind o temn iță la mai puțin de un pas de slavă; și că micul nostru centimetru de timp - SUFERINȚA - nu este vrednică să fie pusă alături de prima noastră noapte de bun-venit, Acasă, în Ceruri.

Mirosim a fumul acestei case inferioare de pe pământ fiindcă inima și gândurile noastre sunt aici. Dacă ne-am putea înălța cu Dumnezeu, am mirosi a cer și a țara noastră de sus, a străini sau oameni care nu s-au născut sau nu au crescut aici. Crucile noastre nu ne-ar da roade dacă am avea o gândire cerească.

Lasă-ți toate poverile și greutățile asupra Lui Hristos, prin credință! Despovărează-te și lasă-L pe El să le poarte pe toate. El poate, El o face, El te va purta!

Hrana noastră cea mai bună de aici este foamea.

Lumea aceasta nu merită nimic mai mult decât curtea de afară a sufletului nostru.

Cred că văd mai mult din Hristos decât am văzut vreodată până acum; și totuși, nu văd decât puțin din ceea ce poate fi văzut.

Crucea lui Hristos este o povară în aceeași măsură în care pânzele sunt o povară pentru o corabie, sau aripile pentru o pasăre.

Fie că Dumnezeu vine la copiii Săi cu o nuia, fie că vine cu o cunună, dacă El Însuși vine odată cu ea, este bine-venită. Bun-venit, bun-venit, Isuse, nu contează cu ce vii dacă putem primi o priveliște a Ta; și sunt sigur că e mai bine să fii bolnav atâta vreme cât Hristos vine la patul tău, trage perdelele și-ți spune: CURAJ, EU SUNT MÂNTUIREA TA! decât să te bucuri de sănătate, să fii viguros și puternic și să nu ai niciodată nevoia de a fi vizitat de Dumnezeu.

Multe capete sunt culcate pe pieptul lui Hristos, dar este loc și pentru al tău printre celelalte.

Mă mulțumesc și cu bube purulente dacă am parte de pansamnetele Domnului meu Isus. Boala are avantajul că atrage mâna Medicului nostru dulce și degetele Lui sfinte și delicate ca să atingă pielea noastră leproasă și zbârcită; este o febră binecuvântată aceea care Îl aduce pe Hristos la patul nostru. Cred că cuvintele Domnului meu: CUM O MAI DUCI TRUPULE BOLNAV? merită toate nopțile mele pline de durere.

Cerul nostru este să punem multe greutăți și poveri asupra lui Hristos. Lasă-L să-Și împlinească din plin chemarea în dreptul tău; căci El este un asemenea PRIETEN Căruia Îi place să fie împovărat cu cereri și cu slujbe; și cu cât ești mai natural cu El, cu atât vei fi mai bine-venit.

Iubirea noastră pentru El ar trebui să înceapă pe pământ, așa cum va fi în ceruri, fiindcă mireasa nu se bucură atât d emult de veșmântul ei de nuntă cât se bucură de mirele ei; așa și noi în viața ce va veni, chiar dacă vom fi îmbrăcați în slavă ca și cu un veșmânt, nu vom fi atât de impresionați de slava din jurul nostru, ci de chipul și prezența pline de bucurie ala Mirelui nostru.

Nădăjduiesc că nu ești igorant față de faptul că dacă pacea ți-a fost lăsată în testamentul lui Hristos, cealaltă jumătate a testamentului constă într-o moștenire din suferințele lui Hristos. (Ioan 16.33)

Nu vânturile Lui bat dintr-o altă direcție atunci când El pare să Se schimbe, ci noi suntem aceia care ne întoarcem cu partea greșită înspre El.

Sunt ca un om scund care privește în sus la un munte înalt și care e biruit de oboseală și de sleire. Aș vrea să urc până sus dar descopăr că nu înaintez în călătoria mea așa cum aș vrea; totuși, am încredere că El mă va lua acasă înainte de căderea nopții.

Cele mai recente resurse scrise - Meditatii

Smerenia și supunerea totală: modelul Domnului Isus
Aceasta este o continuare a postării De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare - Resurse CreștineVersetul din Coloseni 2:3 vorbește despre profunzimea tainei lui Dumnezeu... Citeste mai mult >>
De ce frica de iad nu produce iubire adevărată
El ne dezvăluie frumusețea Sa strălucitoare, astfel încât să fim copleșiți de admirație și atracție. Aceasta este ilustrată în Psalmi 50:1-2, unde se spune: “Din Sion, care este întruparea frumuseții... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Hristos – adevărata chemare a Evangheliei
Pentru a înțelege cum Dumnezeu intervine în viața omului, astfel încât acesta să fie convins să aleagă oferta Sa în locul ofertei lui Satan și, în acest mod, să poată fi transformat dintr-o stare păcă... Citeste mai mult >>
Desăvârșirea caracterului creștin
Pentru a atinge statura lui Hristos, precum și pacea și odihna în care a trăit El, este necesar un efort constant de ucenicie, urmându-L pe Învățător. Aceasta este singura cale prin care se poate atin... Citeste mai mult >>
Am vizitat "scaunul de domnie al Satanei" în Berlinul de Est
Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: ‘Iată ce zice Cel* ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: (Apoc. 2.12) 13 «Ştiu* unde** locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele... Citeste mai mult >>
Adorarea
Reverență în închinare Adevărul este că închinarea este elementară până când începe să capete calitatea de admirație. Atâta timp cât închinătorul este preocupat cu sine însuși și cu bunul lui mers, e... Citeste mai mult >>
Golul sufletului: consecința despărțirii de Dumnezeu
La căderea lui Adam, omul a suferit o despărțire spirituală în raport cu Dumnezeu, pierzând astfel accesul la sursele de împlinire completă. Această ruptură spirituală a însemnat o separare de valoril... Citeste mai mult >>
De ce trăim... și pentru ce murim?
Venim pe lume, ne pregătim pentru viață, muncim, avem copii, nepoți, ne bucurăm de viață mai mult sau mai puțin, dar în final totul se sfârșește la mormânt. Mulți oameni percep „rostul vieții” ca fiin... Citeste mai mult >>
Rugăciunea de renunțare
Duhul mă învață să încredințez pe de-a-ntregul voia mea voii Tatălui. Îmi deschide urechea spre a aștepta cu nespusă tandrețe și cu sufletul dispus să învețe ceea ce Tatăl are să îmi spună și să mă î... Citeste mai mult >>
În căutarea Tatălui
În căutarea Tatălui Cami Sesărman Mă aflam departe…Pluteam pe o mare învolburată, agitată, ce părea că are să mă înghită din clipă în clipă. Valurile loveau fără milă, iar spuma lor amară îmi acoperea... Citeste mai mult >>