Foşnet de lumină -4-

Ţi-a fost vreodată teamă sa le dai şi altora din fericirea ta, ca nu cumva să-ţi rămână ţie mai puţin sau chiar să nu-ţi rămână deloc? Ai mers pe drumul vieţii făcând slalom printre oameni şi lucruri; printre relaţii şi obligaţii, cu pumnul strâns din dorinţa de a păstra ceea ce ai adunat cu trudă şi migală - prieteni, renume, pâine şi peste, respectul celorlalţi?

Ai auzit povestea fermierului care câştiga în fiecare an marele premiu pentru calitatea porumbului pe care il cultiva? După un timp, când a ajuns renumit pentru succesul lui a fost întrebat care este secretul recoltelor extraordinare pe care le obtinea şi cum reuşea să obţină şi să păstreze un soi de porumb aşa de sănătos şi de productiv. Fermierul a răspuns:

'În fiecare primăvară, eu le dau vecinilor mei din seminţele mele d eporumb, pentru ca, atunci când se face polenizarea, soiul meu de porumb să nu se încrucişeze cu soiuri mai slabe astfel încât să-i scadă calitatea. Şi apoi, îl îngrijesc foarte bine. '

Cu alte cuvinte:

'Dacă vrei să fii fericit, ajută-i pe cei din jurul tău să fie fericiţi; dacă vrei să păstrezi, dăruieşte! '

Nu crezi? Nu e mare lucru ca să verifici. Îţi dau o metoda simplă. Ia-ţi timp şi mergi pe malul mării. Umple-ţi ambele mâini cu nisip apoi una strânge-o în pumn iar pe cealaltă întinde-o. În care poţi păstra nisipul? Vezi, aşa este şi în viaţă, din mâna strânsă pumn firele de nisip ale agoniselii noastre de pâine sau de cuvinte se scurg fără să le putem opri. Cu cât strângem pumnul mai tare cu atât nisipul se scurge mai uşor; însă palma întinsă către ceilalţi păstrează mai bine grăunţile adunate. Pare ciudat, contra logicii noastre pământene.

Poate ca, gândindu-te la viaţa ta poţi spune că dăruieşti cu generozitate, că ai grijă să-ţi împarţi cu cei nevoiaşi bucata de pâine, că pui deoparte din banii tăi pentru saraci, că ţii mereu palma deschisă. Dar palma cealaltă, a sufletului, a prieteniei? Cum o ţii? Nu cumva strânsă pumn să nu ţi se risipească visările şi vorbele bune, să nu-ţi fure cineva din florile cugetului şi ale inimii? Nu cumva îţi este greu să împarţi cu aceeaşi generozitate cuvinte calde şi aprecieri, încurajări şi mângâieri, duioşie şi alinare, deoarece îţi este teamă că, astfel, vei deveni vulnerabilă?

Ei bine, oamenii nu trăiesc doar cu pâine. Aşa spune Biblia.

Oamenii trăiesc mai ales cu dragoste, cu simpatie, cu împreună-simţire... Şi tu ştii că este aşa.

Dacă ţii strânsă palma sufletului, cei de lângă tine nu vor putea să te ia de mână şi să-ţi fie aproape.

Întinde-o căuş, purtând în ea apă înviorătoare pentru cei prea trudiţi şi doborâţi de arşiţa vieţii şi vei vedea că izvorul se va împrospăta mereu şi mereu şi tu însăţi nu vei înseta niciodată. Poate ţi se pare o lege a contrastelor dar în realitate, este o lege a armoniei, este legea dragostei.

Împarte cu alţii grăunţele pământului şi razele cerului şi atunci sufletul tău nu va sta niciodată în întuneric, nici nu vei rămâne cu mâna goală.

Oricum, crezi ca ai putea fi fericită şi bogată în preajma unor oameni nefericiţi şi săraci?

La fel cum vântul şi albinele transferă polenul de la o plantă la alta, fericirea sau nefericirea ta se transmit de la cei din jur către noi şi invers. Ai grijă de cei din jurul tău, ajută-i să fie fericiţi, ţine-ţi mâna deschisă şi lumea ta va fi mai frumoasă.

Apoi, cum lumea cea mare este făcută din milioane si miliarde d elumi mici, care, asemenea undelor generate d eo piatră aruncată în apă, îşi transmit influenţa mai departe şi tot mai departe, poate că, într-o zi, întreg pământul va cultiva soiul de porumb câştigător.

ŢI-AR PLĂCEA? ...