Fiţi treji şi vegheaţi!

Să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci 'Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. ' Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi. Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă. ' 1 Petru 5.5-9

Înainte de a continua să explorăm îndemnul atât de profund al lui Pavel, daţi-mi voie să reamintesc contextul: apostolul vorbeste despre adevăratul har al lui Dumnezeu. Acesta nu are numai menirea de a ne ierta păcatele şi a ne mântui, ci şi de a ne împuternici să luminăm în această lume întunecată şi pierdută. Însă, dacă vrem să ne distingem dintre ceilalţi oameni, vom avea de întâmpinat împotriviri; va trebui să ducem o luptă. Prin urmare, va trebui să fim înzestraţi cu armele harului.

Înarmarea noastră începe cu smerenia, căci harul este dat celor smeriţi. Pavel ne îndeamnă sa ne îmbrăcăm cu smerenie, iar un aspect crucial al adevăratei smerenii stă în lăsarea grijilor noastre în seama lui Dumnezeu, în loc sa încercăm prin propriile puteri să facem faţă provocărilor vieţii. Nu putem alerga aşa cum ar trebui sa o facem, nu suntem în stare să luptăm eficient şi sa rezistăm până la capăt dacă suntem traşi în jos de propriile îngrijorări. NeliniŞtea, anxietatea şi teama sunt duşmanii destinului nostru. Dacă lăsăm povara lor în grija lui Dumnezeu, vom putea alerga cu repeziciune mai mare şi vom putea mânui sabia cu mai multă forţă.

În concluzie: adevărate smerenie ne eliberează pentru a înainta nestingheriţi împotriva curentului lumii acesteia. Alternativa presupune sa târâm după noi o ancoră prin namolul îngrijorărilor, sarcină imposibilă când ne gândim că avem de înfruntat şi împotrivirea curentului apei. Apoi Petru ne îndeamnă să fim treji şi să veghem.

Cuvântul TREAZ are sensul de SERIOS, CU JUDECATĂ, SOLEMN. Termenul din limba greaca este 'nepho' fiind definit ca antiteza a stării de beţie pricinuită de vin. Nepho înseamnă A AVEA O MINTE SĂNĂTOASĂ.

În primul an de liceu am început sa beau alcool, obicei pe care l-am păstrat şi în ultimii ani la sfârşit de saptămână. Însa, odată intrat la facultate am consumat tot mai multa băutură fiindcă nu mai eram sub stricata supraveghere a părinţilor. Nici faptul că m-am alăturat unui club studenţesc nu mi-a fost de folos fiindcă priveam viaţa de student ca pe o petrecere neîntreruptă presărată pe ici pe colo cu perioade de studiu. Nu a trecut mult până am ajuns să beau regulat şi în exces. Sunt nespus de bucuros că Isus m-a salvat în al doilea an de facultate; numai El ştie de la ce dezastru m-a salvat. De multe ori m-am îmbatat aşa de tare încât am aflat abia a doua zi de la prieteni ce lucruri ridicole am spus si am făcut. Adevărul e ca un om beat îşi pierde agerimea minţii şi nu e nici pe departe în stare de veghe. Clubul nostru era plin de băieţi puşi pe jucat renghiuri, aşa că nu a durat mult până am descoperit cât de simplu era să-ţi baţi joc de un camarad beat. Îi puteai juca fel de fel de farse care nu ar fi rămas fără urmări dacă omul n-ar fi fosr criţă.

Una dintre festele preferate era şterpelitul unor lucruri. Victima nici nu ştia ca i-a fost luat un lucru de preţ. A doua zi, studentul îşi întorcea camera cu susul în jos, scotocea şi clubul fără să aibă nici cea mai vagă idee ca fusese prădat. Cuprins de panica, alerga prin dormitor oftând chiar uneori strigând în timp ce căuta cu frenezie proiectul pe care trebuia sa-l predea în ziua aceea, portmonelul, poza iubitei sau alt mare lucru de preţ pentru el. Toti ceilalţi chicoteau pe înfundate şi se amuzau urmărind spectacolul. Când socoteam ca tovarăşul nostru suferise îndeajuns, îi înapoiam bunul cu pricina râzând de se cutremurau pereţii. Desigur că noi glumeam, dar ce ar fi fost dacă cineva chiar ar fi vrut să-i fure de-a binele lucrurile? Dacă omul nu era treaz era o ţintă usoară şi pierdea de-a binelea ceva foarte preţios. Beţia îl dezavantajează pe cel ce a băut atunci când îşi măsoară puterile cu altul. Ţin minte o petrecere la care s-au luat la bătaie doi prieteni unul era beat, altul treaz. Cu orice altă ocazie, prietenul meu beat l-ar fi făcut arşice pe adeversarul lui însa atunci, fiindcă se îmbătase, a luat o bataie zdravănă. A fost nevoie să intervină cineva să-i despartă ca bătaia să nu se sfârşească rău pentru el.

Amintiţi-vă povestea reală din spatele filmului The Ghost and The Darkness. V-am relatat istoria celor doi oameni curajoşi, Patterson, inginerul de cale ferată şi Remington, faimosul vânător american care au doborât doi lei ce curmaseră viaţa la peste o sută treizeci de oameni. Ceea ce nu v-am spus e faptul că Remington a fost şi el ucis de lei în cele din urmă. După zile întregi în care au fost pe urmele lor, cei doi bărbaţi au reuşit să împuşte şi să ucidă primul leu. În seara aceea, în timp ce sărbătoreau victoria, Remmington s-a îmbătat criţă şi astfel a căzut în ghearele celui de-al doilea leu. La scurt timp Patterson a doborât fiara ce-i ucisese prietenul. Remmington era vestit în lumea întreagă pentru iscusinţa lui de vânător însă aceasta nu i-a fost de nici un folos şi a ajuns să-şi piardă viaţa din pricina beţiei. Avea o armă net superioară leului dar, fiindcă nu a fost treaz, nu a putut veghea pentru a respinge atacul ucigător al fiarei.

Situaţia este similiară în domeniul spiritual. Duşmanul îi poate prăda sau nimici pe cei ce nu sunt cu mintea trează. Ar trebui să fim în stare să-l batem zdravăn cu armele harului, însă, dacă suntem într-o stare de amorţeala, ne pierdem agerimea iar el ne poate învinge. Petru ne avertizează că Satan dă târcoale ca un leu care caută pe cine să înghită. El îi poate înghiţi pe cei mândri şi pe cei care sunt traşi în jos de grijile lor, însă prada cea mai uşoară este un credincios beat. Se referă oare Pavel la consumul de alcool? Poate că şi la el, însă mai cu seamă la credincioşii ce s-au îmbătat cu vinul lumii acesteia.

Spre finalul cărţii Apocalipsa, Ioan descrie judecata curvei celei mari, Babilonul. Un înger i-a spus:

'Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii Pământului şi locuitorii Pământului s-au îmbătat de vinul curviei (imoralităţii) ei! ' Apocalipsa 17/12

Părerile sunt impărţite vizavi de ceea ce reprezinta această curvă. Unii afirmă că e vorba de Biserica Catolică alţii că textul se referă la oraşul antic al Babilonului, în vreme ce alţii consideră că e vizată Roma din vremea Imperiului Roman.

În ceea ce mă priveşte 'curva cea mare' cred că reprezintă sistemul financiar al lumii. Unul din motivele convingerii mele e legat de numele tainic scris pe fruntea ei 'Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor Pământului'. În alte traduceri e folosita expresia 'mama tuturor urâciunilor Pământului' însă eu nu cred că Babilonul antic, Roma, Imperiul Roman sau Biserica Catolică sunt mama tuturor urâciunilor. Scriptura ne spune că IUBIREA DE BANI ESTE RĂDĂCINA TUTUROR RELELOR şi am putea înlocui cu uşurinţă termenul rele cu cel de urâciuni şi spurcăciuni fără a schimba adevăratul înţeles al versetului. Când vinul ameţitor al grijilor, bogăţiilor şi plăcerilor lumeşti pune stăpânire pe cineva, omul acela poate fi îndepărtat cu uşurinţă de intimitatea cu Duhul Sfânt. Starea aceasta este nespus de înşelătoare căci un credincios poate părea că e evlavois, deşi el e îmbătat de dorinţele lumii. Odată pierdută agerimea spirituală, omul acela devine o ţintă uşoară şi poate fi prădat, înşelat dărâmat sau chiar ucis de cel rău.