Fenomenele unei minți pasive -2-

IMAGINI: Vrăjmașul poate uneori proiecta imagini de un anumit fel pe ecranul minții credinciosului. Unele dintre acestea sunt bine conturate și vrednice, pe când altele sunt necurate și păcătoase, conștiința respingându-le. Bune sau rele, plăcute sau neplăcute, realitatea tristă e că credinciosul va fi total neputincios de a opri pătrunderea acestor imagini în mintea sa. Împotriva voinței sale, se vor derula înaintea ochilor minții sale experiențe din trecut, preziceri cu privire la evenimente viitoare și multe alte imagini de acest fel. Asta deoarece puterea de imaginație a alunecat în pasivitate. Copilul lui Dumnezeu trebuie să fie conștient de faptul că tot ce nu izvorăște din mintea lui proprie, vine, de fapt, de la forțele inamicului.

VISE: Visele pot fi naturale sau supranaturale. Unele sunt inspirate de Dumnezeu pe când altele sunt generate de diavolul. Cu excepția celor rezultate în urma diverselor sale stări fiziologice și psihologice, toate celelalte sunt de factură supranaturală. Dacă mintea cuiva a fost expusă influenței duhurilor rele, visele avute de acea persoană vor fi în marea lor majoritate doar o altă variantă a -imaginilor- de peste zi cu care este asaltat acest om. Forțele nevăzute ale răului crează imagini în timpul zilei și vise în timpul nopții. Pentru a stabili dacă visele sale provin sau nu de la diavolul, credinciosul va trebui să se întrebe: este mintea mea de obicei pasivă? Dacă -da-, atunci înseamnă că aceste vise sunt nedemne de încredere. Mai mult, visele și vedeniile pe care le dăruiește Dumnezeu, omului, îl învrednicesc pe acesta să fie normal, pașnic, statornic, stăpânit de rațiune și de conștiență. În schimb, duhurile rele îl asaltează pe credincios cu idei bizare, pripite, fantastice sau neghioabe, transformându-l într-un om arogant, năucit, zăpăcit, irațional.

Motivul pentru care forțele satanice pot să-l injecteze pe creștin cu vise atât de ciudate este faptul că activitatea sa mentală este dominată de pasivitate. Despre cel ale cărui facultăți mentale sunt deja pasive, se poate afirma că niciunul din visele sale nu provin de la Dumnezeu, nu se datorează unor cauze naturale ci sunt de la duhurile rele. În timpul nopții, creierul nu este tot atât de activ ca în timpul zilei drept care această pasivitate îl face mai lesne manipulat de diavolul. Astfel de vise nocturne îl fac să se trezească a doua zi dimineața cu capul tulbure și duhul descurajat. Somnul nu i-a reîncărcat energiile deoarece, prin intermediul minții lui pasive, duhurile rele au afectat negativ întreaga ființă a acelui om. ORICINE SUFERĂ DE ASTFEL DE VISE NOCTURNE ESTE SUPUS ACTIVITĂȚII NEFASTE A DUHURILOR RELE ÎN MINTEA SA. DACĂ SE VA OPUNE LUCRĂRILOR LOR, ZI ȘI NOAPTE, ÎȘI VA RECÂȘTIGA LIBERTATEA.

INSOMNIA: Insomnia este una din neputințele cele mai des întâlnite la sfinți fiind, în același timp, o lucrare cu caracter aparte a vrăjmașuli în mintea omului. Mulți constată că, pe când stau întinși în pat, prin cap se perindă un noian de gânduri. De obicei, aceștia vor trece în revistă diversele activități de peste zi sau vor rememora unele experiențe din trecut sau mintea le va fi ocupată cu un ghiveci de alte lucruri fără noimă și fără legătură între ele. Ei vor părea preocupați de o mulțime de idei cum ar fi: ce trebuie să facă, cum trebuie procedat și care ar fi cel mai bun plan de atac. În plus, vor aborda problemele ce-i așteaptă în ziua ce le stă înainte: cum să chibzuiască cel mai bine lucrurile, ce întâmplări neprevăzute ar putea surveni sau cum ar putea face față cel mai bine unei anumite situații. Speculații de acest gen le vor inunda mintea ca niște talazuri. Deși oamenii aceștia știu că patul este destinat somnului iar nu gândurilor de tot felul pe care le-ar putea avea, de pildă, când stau la masa de lucru, totuși creierul lor nu are astâmpăr. Rotițele ceasornicului minții se învârt încontinuu. Desigur ei știu ce important este somnul în perspectiva sarcinilor ce îi așteaptă a doua zi. Ei nu doresc să se gândească ci să doarmă, să se odihnească. Cu toate acestea din motive necunoscute, ei nu pot face acest lucru. Mintea le este foarte activă iar somnul nu se lipește de ei. Unii sfinți suferă de ani de zile de acest chin al insomniei. Ca de obicei, imediat ce s-au dus la culcare, ei au încetat orice preocupare făcând un conștient efort de a-și pregăti mintea pentru odihnă. Dar, oricât de obosiți ar fi, când intră în așternut, mintea nu le dă nici pic de odihnă. Ca o mașină ce refuză oprirea la comandă, mintea lor continuă febrila-i activitate. Voința lor nu are nici o putere asupra creierului. Sunt neputincioși în a pune capăt șirului de gânduri, iar singurul lucru ce-l pot face de obicei, este să aștepte până într-un târziu când mintea își va înceta activitatea reușind cu chiu-cu vai, să ațipească.

În cursul normal al lucrurilor, somnul are efect binefăcător asupra duhului înviorându-l. Dar când creierul credinciosului a trăit nopți întregi acest fenomen al insomniei, i se va face groază numai la gândul că trebuie să meargă la culcare începând să deteste somnul, patul, noaptea ca atare. Trebuie să se odihnească, dar în fiecare dimineață are senzația că s-a desprins din ghearele unei lumi de groază. Capul îi este greu, voința este amorțită iar trupul pare total vlăguit.

Aflat într-o astfel de situație, copilul Domnului va înclina să creadă că asta se datorează stării trupești sau oboselii sau surescitării nervilor. De multe ori însă aceste presupuneri sunt lipsite de temei. Dacă acestea ar fi adevăratele cauze ale insomniei sale, atunci, după un timp de odihnă, sau în urma vreunui remediu natural, întregul organism s-ar reface. Numai că acest lucru nu se întâmplă pentru că duhurile rele profită abil de aceste cauze naturale pentru a-și camufla activitățile nevăzute. Astfel, când un credincios va realiza că prin cap i se perindă tot felul de gânduri galopante în timpul nopții, e bine să-și pună întrebarea de unde vin aceste gânduri? Îmi aparțin mie ori sunt străine de mine? Gândesc eu oare aceste gânduri? Sau gândesc eu oare în acest fel? Dar cum ar putea să izvorască din lăuntrul meu când, de fapt, eu nici nu doresc să mă gândesc la nimic în asemenea momente?

Cine sădește în mine acest noian de gânduri încâlcite, necurate, apăsătoare?

Oare cine, dacă nu chiar duhurile necurate!