Facerea de bine

Facerea de bine

“Roada Duhului, dimpotrivă, este: …facerea de bine...”Galateni 5: 22

   

Facerea de bine este acea calitate pe care o găsim într- o persoană orientată şi călăuzită de dorinţa de a face bine, şi care reprezintă valorile lui Dumnezeu. Această definiţie succintă este susţinută de apotolul Pavel în textul din 2 Tes. 1: 11, 12: „ De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi rice lucrare izvorâtă din credinţă, pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi...”
   

Facerea de bine este dragostea în acţiune.
Ea poartă în sine nu numai ideea neprihănirii, ci neprihănirea însăşi demonstrată în trăirea de zi cu zi prin Duhul Sfânt. Este facerea de bine izvorâtă dintr- o inimă bună, cu gândul de a- I plăcea lui Dumnezeu şi fără a aştepta în schimb răsplată şi medalii. Domnul Isus doreşte ca o astfel de facere de bine să fie expresia vieţii fiecărui credincios. Omul nu o poate substitui pe aceasta cu nimic şi nu există artist care să o poată imita. Ca şi credincioşi trebuie să păşim în ritmul dictat de Duhul Sfânt, urmând paşii facerii de bine, ceea ce Îi place lui Dumnezeu. Nu există altă alternativă.
   

Facerea de bine este invitaţia la credincioşie.
Putem face fapte bune, şi practicând principiile facerii de bine le putem dovedi celor din jur că în vieţile noastre este ceva „deosebit”, ceva ce ei înşişi s- ar putea să dorească. Este invitaţia clară la a trăi după voia lui Dumnezeu, la a trăi în credincioşie. Avem chiar posibilitatea de a le arăta altora cum să practice în vieţile lor aceste principii. Trebuie însă manifestată multă grijă chiar şi pentru această parte a roadei Duhului Sfânt. Adevărata facere de bine este „roada Duhului”, şi efortul de a o realiza prin propria noastră putere va eşua întotdeauna. Orice bunătate pe care lumea o vede în noi trebuie să fie adevărata roadă a Duhului şi nu un substitut.
   

Facerea de bine este modelarea după Hristos.
Trebuie să fim mereu conştienţi de faptul că Diavolul poate lua orice efort uman şi- l poate converti pentru a- şi atinge propriile lui scopuri cu el. Numai Duhul poate produce roada facerii de bine care să reziste oricărui test. Dacă vrem să fim motivaţi spre aceasta, facerea de bine este exprimată prin viaţa Aceluia care este prototipul perfect a ceea ce eu şi tu trebuie să fim. Ca la nimeni altul, la Domnul Isus Hristos s- a putut vedea facerea de bine la superlativ. Fără vreun interes omenesc, neţinând cont de faţa omului şi urmărind întotdeauna slava lui Dumnezeu, făcea bine celor pe care îi întâlnea.
   

Vremea pe care Dumnezeu ne- o dă este vremea în care Evanghelia trebuie rostită şi cu o mână întinsă spre cei care au nevoie de ajutorul nostru. Ajută- ne Doamne ca aşa să fim !

Pastor Ioan Cocîrţeu