text Eseuri crestine

EDEN - O poveste adevarata pentru copii mari

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: DM

Din Eden spre alt Eden.

Era dimineaţa devreme, sorele urma să se arate la orizont ca un mire ce iese din camera lui arancându-se cu voioşie pe cerul nesăturat de prezenţa-i îndestulătoare. Aburul ce se ridica din pamânt şoptise toată noaptea cu glasu-i umed acelaşi sunet: “viaţă!, viaţă!” iar acum se pregătea să-şi facă bagajul până când seara îi va fi chemat din nou atingerea revigorantă. Vitejii nopţii urmăreau cu lacrimi în ochi coda concertului stelelor cerului pătrunşi de mesajul de laudă daruit Creatorului. Fusese o noapte cu ploaie de lumină lină dăruită cu drag de luminătorul cel mic: Luna. Pe crenguţe păsărelele nopţii predau ştafeta celor a căror pene viu colorate urmau să încânte ochii iubitori de multă lumină. Din râul ce traversa grădina peştisorii săreau să guste aerul parfumat de cele mai frumoase miresme. Deodată în grădină apăru cea mai frumoasă fiinţă. Prezenţa acestei fiinţe stârnea uimire şi făcea ca orice frumuseţe să pară incompletă. Toate vieţuitoarele îşi primiseră numele din gura ei şi toată creaţia tresărea în prezenţa ei. Era îmbrăcată în slavă, purta strălucirea pe chip, ochii ei radiau pace şi vocea-i unduiri de linişte. Se numea om(!,) şi umbla cu Dumnezeu. Când omul privea cu dor la Creator, aducea prezenţa Lui în vântul grădinii; şi turmele-I simţeau apropierea. Lui Dumnezeu îi plăcea mai mult ca orice să vină în prezenţa omului şi a soţiei sale şi din părtaşia întreită părea că se satură tot universul.

Aceasta urma să fie o zi deosebită. Omul trebuia să îmbogăţească slava lui Dumnezeu şi asta fară să-l fi anunţat cineva. Pe când Eva pregătea micul dejun primi o ofertă ciudată. Şarpele, cel mai înţelept dintre vieţuitoare, alesese în oferta lui de dimineaţă “fructul oprit”. Eva purta acum în mintea ei războiul argumentelor ce aveau să-i frământe urmaşii mii de ani mai apoi, agumentul autosuficienţei umane şi al independenţei totale. Şi toate aceste promisiuni la micul dejun! Işa acceptă, şi-l servi şi pe bărbatul ei. Deodata universul se zgudui! Işa, mama celor vii, îl servi pe primul om cu “moartea”. Slava cu care erau îmbrăcaţi s-a scurs deodată de peste ei, soarele îşi păli lumina, stelele-şi ascunseră orice cântec, pământul îşi clătină de groază temeliile nevăzute, valurile mării cunoscuseră ca un fulger furia dorinţei de a-şi depăşi limitele părând că vor să sufoce toate vieţuitoarele de sub dânsele sub groaza vremelniciei, cerul îşi schimbă limpezimea tulburând natura iar omul se văzu dintr-o data gol! Pierduse scopul încercării! Pe căi nevăzute începu să se umple zidirea de blestem, de moarte, de ură, de dispreţ, de vanitate şi de toate podoabele Morţii. Şi totul într-o clipă!

………………………………………………………………………………………………..

Prin mii de ani de-mpodobire,               Şi-o lumina şi-n sfânta ţară

Cu tot ce-i vrednic de dispreţ               Grădina noului Eden

A străbătut o strălucire                        Când omul îmbrăcat în slavă

A harului fără de preţ.                          Răscumpărat din greu infern,

 

Din noaptea morţii nedorită                  Va-mbogaţi cu ascultare

Biruitor, Îndrăgostit,                            Slăvita Tatălui mărire

Spre credincioşii de prin vremuri             Lucrând cu sfântă dedicare

Al doilea Soare-a răsărit!                       Restaurat în nemurire!

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>