După ce aţi început prin Duhul...

Dumnezeu dă creştinilor Duhul Sfânt cu intenţia ca fiecare zi a vieţii lor să fie trăită prin puterea Duhului Sfânt. Un om nu ar putea trăi nici măcar o oră de viaţă evlavioasă fără puterea Duhului Sfânt. Ar putea trăi o viaţă ireproşabilă şi consistentă, o viaţă de virtuţi şi slujire sârguincioasă dar, ca sa trăiască o viaţă acceptabilă în ochii lui Dumnezeu, bucurându-se de mântuirea şi dragostea lui Dumnezeu, ca să trăiască şi să umble în puterea noii vieţi - aceasta nu o poate face decât dacă este condus de Duhul Sfânt în fiecare zi şi oră.

Dar acum iată care poate fi pericolul. Galatenii primiseră Duhul Sfânt, dar ceea ce începuseră prin Duhul ei încercau să sfârşească prin viaţa pământească. Cum? Ei se supuneau din nou învăţătorilor iudei care le spuneau că trebuie să fie circumcişi. Ei au început să-şi caute religia prin ritualuri exterioare, astfel că Pavel foloseşte acea expresie despre învăţătorii care i-au circumscris 'să se laude ei cu trupul vostru'.

Uneori, auziţi folosindu-se expresia 'fire religioasă'. Ce se înţelege prin aceasta?

Este doar o expresie pentru a sublinia următorul gând: Natura mea omenească, voinţa şi efortul meu omenesc pot fi foarte active în religie dar după ce m-am convertit şi am primit Duhul Sfânt s-ar putea ca eu să încerc să-L slujesc pe Domnul prin propriile mele puteri. S-ar putea să fiu foarte sârguincios şi să realizez multe dar, cu toate acestea, ele să fie mai mult lucrarea firii omeneşti decât lucrarea Duhului.

Ce gând serios este acesta conform căruia omul poate, fără să conştientizeze să fie deviat de la traiectoria Duhului pe traiectoria firii; că poate fi foarte sârguincios şi poate face mari sacrificii dar toate acestea să fie prin puterea voinţei omeneşti! Cea mai importantă întrebare pe care să o punem lui Dumnezeu atunci când ne autoexaminăm să fie aceea de a afla dacă viaţa noastră religioasă este trăită predominant în puterea firii sau în puterea Duhului Sfânt.

Un om ar putea fi un predicator foarte harnic în lucrul sau şi mulţi pot afirma despre el că face mari sacrificii; cu toate acestea, s-ar putea să simţi că el nu e un om spiritual, în viaţa lui nu se găseşte nimic spiritual. Mulţi creştini nu vor determina pe nimeni, niciodată să exclame vreodată 'Ce om spiritual! ' Aici e slăbiciunea Bisericii lui Hristos. Totul se rezumă la un singur cuvânt: FIRE!

FIREA se poate manifesta în diferite moduri. Se poate manifesta prin ÎNŢELEPCIUNE FIREASCĂ.

Mintea mea poate fi foarte activă în ceea ce priveşte religia; s-ar putea să predic, să scriu, să mă gândesc şi să meditez, să-mi găsesc plăcerea în a fi ocupat cu lucrurile din Biblie şi totusi, puterea Duhului să lipsească. Ma tem căci, daca ai întreba:

'DE CE E AŞA DE PUŢINĂ PUTERE DE CONVERTIRE ÎN PREDICAREA CUVÂNTULUI? DE CE SUNT ASA DE PUŢINE REZULTATE PENTRU ETERNITATE? DE CE OARE CUVÂNTUL ARE AŞA DE PUŢINĂ PUTERE PENTRU A CREŞTE PE CREDINCIOŞI ÎN SFINŢENIE ŞI DEVOŢIUNE? ',

Răspunsul ar fi: DIN CAUZA ABSENŢEI PUTERII DUHULUI SFÂNT!

Cum aşa? Nu poate fi alt motiv decât că firea şi energia au luat locul Duhului Sfânt. Aceasta era adevărul în cazul galatenilor, la fel si în cazul corintenilor. Pavel le spune: Nu pot să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ar fi trebuit să fiţi oameni duhovniceşti dar voi sunteţi lumeşti (fireşti).

Şi, de multe ori în epistolele sale el a fost nevoit să-i atenţioneze şi să-i condamne pentru certurile şi dezbinările lor.