Dorința

Dumnezeu urmărește să-i facă pe copiii Săi să trăiască exclusiv în duhul, să fie dispuși să dea viața sufletului lor la moarte fără rezerve. Pentru a atinge acest țel, El va trebui să atingă serios DORINȚA LOR NATURALĂ. Dumnezeu vrea să le distrugă înclinațiile naturale. De câte ori nu se întâmplă ca El să nu-i permită copilului Său să facă sau să aibă lucruri ce nu sunt greșite în ele însele (în realitate, pot fi lucruri întru totul legitime și demne de posedat), pentru simplul motiv că acestea sunt dorite de credincios sub impuls emotiv, ca să fie ale lui în exclusivitate! Dacă un creștin va umbla potrivit aspirațiilor sale personale, nu va putea evita să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu.

Țelul urmărit de Domnul nostru este de a nimici în credincios setea acestuia după orice alt lucru ÎN AFARĂ DE EL ÎNSUȘI. Pe Domnul nu-L interesează natura lucrurlui respectiv. El doar o întrebare pune:

Ce-l mână pe creștin spre acel lucru? Propria sa dorință, sau voia lui Dumnezeu?

Chiar și cea mai frumoasă lucrare sau umblare, dacă izvorăște din propria sa dorință, Dumnezeu va începe din nou să-l conducă pe copilul Său către aceste lucrări de îndată ce acesta I s-a predat cu totul. Dumnezeu dorește cu totdinadinsul ca voia Sa (ce ne este adusă la cunoștință în intuiția noastră) să fie principalul călăuzitor în viața și truda noastră. El nu vrea ca noi să dăm curs propensiunii noastre -naturale-, chiar atunci când aceasta pare să fie în ton cu planul Său. Doar de voia Domnului trebuie să ținem cont! Iar de lepădat trebuie să ne lepădăm de propria noastră dorință. Aici este înțelepciunea lui Dumnezeu. De ce ne interzice El să dăm curs înclinației noastre, chiar și atunci când aceasta coincide cu voia Sa? Deoarece aceasta rămâne în continuare DORINȚA NOASTRĂ. Căci dacă ni se va permite să dăm curs aspirațiilor noastre bune, nu va mai rămâne oare loc pentru EUL nostru?

În pofida faptului că uneori dorințele noastre sunt în acord cu voia Sa, lui Dumnezeu nu-I sunt plăcute, întrucât tot ale noastre rămân! El ne poruncește s-o rupem definitiv cu tânjirile noastre după orice altceva DECÂT DUPĂ EL ÎNSUȘI. Acest -orice- POATE CUPRINDE DORINȚE CÂT SE POATE DE ALESE, pe care însă El nu le va accepta dacă sunt independente de ce dorește El pentru noi. În toate privințele trebuie să ne bizuim pe El. Tot ce nu rezultă din dependența de El va fi respins de Domnul. Pas cu pas, El ne conduce în așa fel încât să ne lepădăm de viața sufletului nostru.

Dacă cineva dorește să nu se abată de la o traiectorie cu adevărat spirituală, va trebui să coopereze cu Dumnezeu, dând la moarte propria sa dorință. Toate intersele, înclinațiile și preferințele sale trebuie lepădate. Trebuie să primim cu bucurie orice contrazicere, orice act de dispreț, de dezapreciere, de interpretare greșită și orice critici înțepate la adresa noastră, permițând acestor lucruri, care sunt atât de antagonice dorinței noastre naturale, să se ocupe de VIAȚA SUFLETULUI. Trebuie să învățăm cum să primim suferințe, dureri sau un loc umil, luându-le ca din mâna Domnului care ni le-a rânduit. Oricât de mult ne-ar durea viața eului sau cât ar suferi simțurile noastre naturale, trebuie să le răbdăm fără murmur. Dacă ne vom purta crucea în chestiuni practice, curând vom vedea cum este răstignită viața eului nostru pe crucea ce o purtăm. Asta deoarece a purta crucea presupune că suntem și crucificați pe ea. De fiecare dată când acceptăm în liniște ceea ce se opune dispoziției noastre naturale, mai primim un cui care țintuiește și mai temeinic viața sufletului nostru pe această cruce. Orice urmă de slavă deșartă trebuie să moară. Dorința noastră aprinsă de a fi remarcați, respectați, adorați, preamăriți și proclamați trebuie să fie răstignită. Tot ce este inițiat de noi înșine este întinat înaintea lui Dumnezeu.

CRUCEA PRACTICĂ pe care ne-o dă Domnul este diametral opusă dorințelor noastre. Crucea urmărește răstignirea lor. Nimic din structura noastră nu suferă mai crunt sub biciul crucii decât emoțiile noastre. Crucea taie adânc în tot ce ține de noi înșine. Atunci cum poate emoția noastră să fie fericită, când dorința noastră este pe moarte? Răscumpărarea lui Dumnezeu ne cheamă să punem deoparte fără rezerve vechea creație. Voia lui Dumnezeu și delectarea sufletului nostru sunt incompatibile. Pentru ca cineva să facă voia Domnului este nevoie să fie potrivnic propriei sale dorințe.

Întrucât acesta este planul lui Dumnezeu, înseamnă că El aranjează în așa fel lucrurile încât copiii Săi să aibă parte de cât mai multe încercări de foc, așa încât toate aceste scursuri ale dorinței să fie mistuite de focul suferinței. Un creștin poate aspira după o poziție sus-pusă, dar Domnul îl va trage în jos. O fi având el tot felul de speranțe dar constată că Domnul nu-i face parte de nici un succes în tot ce întreprinde. Poate că încă mai găsește desfătare în multe lucruri, dar iată că Domnul i le ia și pe acestea, unul câte unul, până când nu a mai rămas nici unul.

Credinciosul tânjește după slavă, în timp ce Domnul aduce peste el tot felul de umiliri. Nimic din ceea ce-i rânduiește Dumnezeu nu pare să coincidă cu așteptările sale. Totul pare să se abată asupra lui cu cu forța unui bici nemilos. Deși se luptă din răsputeri, curând constată că se îndreaptă direct spre moarte. La început, el nu pricepe că Domnul este Acela care îl conduce spre acest deznodământ aparent cutremurător. Totul pare să sublinieze neputința sa, spulberându-i orice nădejde de viață. Totul îl anunță că va muri. În această perioadă în care nu poate scăpa de moarte, el începe să realizeze că tocmai acest sfârșit I-l datorează lui Dumnezeu și astfel, în cele din urmă, cedează, acceptând acest deznodământ fără să se mai frământe. Dar această moarte prevestește încetarea vieții sale sufletești pentru ca el să poată trăi în exclusivitate în Dumnezeu. Pentru a realiza această moarte în viața creștinului, Dumnezeu a depus de multă vreme eforturi asidue. Ce nechibzuit a fost, prin urmare, creștinul când s-a împotrivit atâta timp acestui curs! Căci nu este oare adevărat că după ce a trecut prin această moarte totul se va sfârși cu bine, iar creștinul va vedea împlinirea planurilor lui Dumnezeu în el? DUPĂ ACEEA, VA PUTEA ÎNAINTA RAPID ÎN CREȘTEREA SPIRITUALĂ.