Doamne, nu pot iubi!

- Zâmbete de convenţie!

- Îmbrăţişări reci, distante!

- Iscodiri din ochi fireşti!

- Multă, foarte multă judecată (bârfă)!

    Aşa se salută unii, din cei ce se numesc creştini, care doresc să ajungă... în cer!

    Te simţi prevenit de Domnul în astfel de întâlniri şi de multe ori zici: Îmi pare rău căci ne-am revăzut!  Acest gând este consecinţa unei trăiri departe de voia Sfântă a Mântuitorului. Este amărăciunea pe care ţi-o lasă "îmbrăţişarea şi sărutarea lui Iuda".

    Este nota falsă strecurată între tine şi sora, fratele tău, este ciuma care domneşte după bunul plac în familie, în biserică, acolo, unde locul cel mai râvnit este, de a fi cel mai bun, înaintea: fraţilor, părinţilor, profesorilor, şefilor, pastorilor.

    Este "pudra" de pe faţa vânzătorului de prietenie, dragoste de suflet!

    Este mlaştina ce duhneşte afară cu iz de... parfum: făţărnicie, invidie, ură, concurenţă şi alte "săruri" din adâncuri...

    Acestea, locuiesc şi populează sufletele multora care-şi zic, fraţi, surori, credincioşi, pastori, lucrători din dragoste pentru Domnul.

    Aceştia, s-au plecat în "rugăciuni" numai de ei ştiute, dar auzite de Mântuitor. Aceştia, cer, cer Domnului şi merg... înainte (înapoi), cu rugăciunea făcută "după ureche", fără să ţină cont de partitura Dragostei, scrisă în dealul Golgotei, partitura scrisă cu litera Sângelui Mielului, Isus Hristos!

    Aceştia, "astupă" cu capacul eu-lui îndemnul Cuvântului şi rugăciunile sfinţilor biblici. Aceştia, n-au cunoscut niciodată bucuria sufletului în rugă, ce strigă disperat după eliberare, căci legăturile îl strâng, îl chinuie. El n-a strigat niciodată:    "Doamne Isuse, iartă-mă, curăţeşte-mă, sfinţeşte-mă prin Sângele Jertfei Tale... căci nu pot iubi! 

   N-am cunoscut niciodată dimensiunea Dragostei Tale, Puterea, esenţa Ei, parfumul şi vindecarea Ei, n-a ajuns încă la mine.

   Doamne, ai milă de mine... păcătosul!"

Amin