Diversitatea experienţei 1

Poate tu întrebi: "Cum voi cunoaşte că Duhul Sfânt a fost turnat peste mine?"  Eu nu-ţi pot spune cum vei cunoaşte, dar vei cunoaşte! Nu ni s-a făcut nicio descriere amănunţită a senzaţiilor şi emoţiilor experimentate de ucenici la Rusalii, nu ştim exact cum s-au simţit, dar ştim că sentimentele şi comportamentul lor au fost într-un fel neobişnuite, având în vedere faptul că oamenii care i-au văzut au spus despre ei că sunt beţi. Când Duhul Sfânt se revarsă peste oamenii lui Dumnezeu, se întâmplă anumite lucruri, pe care lumea nu şi le poate explica. Acest eveniment este însoţit de fenomene supranaturale de un fel sau altul, deşi s-ar putea şi să nu fie mai mult decât un sentiment copleşitor al prezenţei divine. Noi nu putem şi nu trebuie să precizăm sub ce formă va avea loc o asemenea manifestare exterioară la fiecare caz, dar un lucru este sigur: că fiecare om peste care se revarsă Duhul lui Dumnezeu va cunoaşte în mod sigur aceasta.

Când Duhul Sfânt s-a revărsat asupra ucenicilor la Rusalii, s-a observat ceva cu totul extraordinar în comportarea lor, iar Petru a dat o explicaţie din Cuvântul lui Dumnezeu tuturor acelora care au fost martori ai evenimentului. Iată, în esenţă, ce a spus el. "Când Duhul Sfânt se coboară asupra credincioşilor, unii vor profeţi, alţii vor avea vise, iar alţii viziuni." Aşa a vorbit Dumnezeu prin profetul Ioel. Dar a profeţit Petru? Ei bine, nu în sensul la care s-a referit Ioel. Au profeţit şi au avut viziuni cei o sută douăzeci de ucenici? Nu ni se spune că ar fi făcut aceasta. Au avut vise? Cum ar fi putut să aibă, când toţi erau cât se poate de treji? Ei bine, ce a vrut atunci să spună Petru prin folosirea acestui citat, care părea a nu se prea potrivi cu ceea ce li se întâmplase lor? În pasajul citat de el se spune că profeţia, visele şi viziunile vor însoţi revărsarea Duhului şi, totuşi, aceste dovezi păreau a lipsi la Rusalii.

Pe de altă parte, profeţia lui Ioel nu spune nici un cuvânt despre "un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic" şi nici despre "limbi ca de foc care au fost văzute împărţindu-se printre ei", ca fenomene însoţitoare ale revărsării Duhului; şi, totuşi, aceste manifestări au avut loc în camera de sus. Şi unde găsim în Ioel vreo manifestare a vorbirii în limbi? În ciuda acestui fapt, ucenicii au experimentat-o la Rusalii.

Ce a vrut atunci să spună Petru? Imaginaţi-vi-l citând un pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a arăta că experienţa de la Rusalii era revărsarea Duhului prevestită de Ioel, fără ca măcar o singură manifestare din cele menţionate de Ioel să se regăsească la Rusalii. Ucenicii nu au trăit experienţele menţionate în cartea lui Ioel, iar ceea ce ei trăiseră nu era deloc menţionat în carte! S-ar părea că acel pasaj, citat de Petru din Ioel, mai degrabă contrazicea, decât susţinea, ceea ce dorea el să demonstreze. Care este explicaţia acestui mister?

Să ne reamintim că Petru vorbea în acele momente sub călăuzirea Duhului Sfânt. Cartea Faptele Apostolilor a fost scrisă sub inspiraţia Duhului şi niciun cuvânt de acolo nu se află la întâmplare. Nu există nicio nepotrivire, ci o armonie perfectă. Observaţi cu atenţie că Petru nu spune: "Ceea ce vedeţi şi auziţi împlineşte profeţia făcută de Ioel" ci "....aceasta este ceea ce s-a spus prin proorocul Ioel", adică nu era vorba de o împlinire literală a profeţiei, ci de o experienţă din aceeaşi categorie. "Aceasta este ceea ce..." înseamnă că "ceea ce vedeţi voi şi auziţi este de aceeaşi categorie cu ce s-a profeţit". Când se pune problema împlinirii unei profeţii, fiecare experienţă se repetă, profeţia este profeţie, visele sunt vise, iar viziunile sunt viziuni; dar când Petru spune: "Aceasta este ceea ce", nu este vorba de o experienţă care este o copie fidelă a alteia, ci de o experienţă care aparţine aceleiaşi categorii. "Aceasta" înseamnă acelaşi lucru cu "ceea ce", "aceasta" este echivalentul lui "ceea ce";  "aceasta este ceea ce...". Ceea ce este evidenţiat de Duhul Sfânt prin Petru este diversitatea experienţei. Manifestările exterioare pot fi multe şi variate şi trebuie să admitem că, uneori, ele sunt ciudate; dar Duhul este unul, şi El este Domn.