Discernământul spiritual: vindecarea -1-

   După ce ţi-ai folosit duhul pentru a atinge  stările şi problemele fraţilor şi a surorilor, poţi începe să stabileşti un diagnostic şi să le arăţi calea spre vindecare. Este uşor de spus, dar în realitate este destul de greu să îi convingi pe oameni. Pentru a-i conduce spre eliberare, tu însuţi trebuie să ai suficientă experienţă care să-ţi permită să vorbeşti limpede şi convingător, pentru ca ei să primească lumină şi să fie eliberaţi. Dificultăţile întâlnite când îi ajutăm pe alţii sunt, pe de o parte, experienţa insuficientă, şi, pe de altă parte, cuvintele nepotrivite. Dacă atât experienţa, cât şi cuvintele noastre sunt suficient de profunde, îi vom ajuta pe oameni să vadă lumina.

   Îmi aduc aminte că era odată în Shangai un frate pe care nu puteam să-l ajut nicicum. Nu aveam destulă experienţă. Avea o voinţă extrem de puternică, era mândru şi iute din fire. Unii sunt iuţi din fire, dar nu sunt şi mândri. Acest frate era încăpăţânat şi iute din fire. Nu era uşor să te ocupi de el. În cazul unui om cu o voinţă puternică, dar care nu se enervează repede, problema rămâne în el. Când o astfel de persoană îşi iese din fire, de obicei urmează o simplă mărturisire, şi problema se rezolvă. Dar un om care are o voinţă puternică şi este, de asemenea, iute din fire e subiectiv. Când se enervează, susţine că reacţia lui este îndreptăţită. De aceea, refuză să se pocăiască. O asemenea combinaţie creează o problemă majoră.

   Unii poate au o singură problemă, în timp ce alţii au două sau trei probleme care se ciocnesc reciproc, agravând situaţia. Pe plan medical se întâmplă uneori că mai multe boli într-un pacient îngreunează vindecarea organismului, pentru că fiecare boală o afectează pe cealaltă şi amplifică suferinţa pacientului. La fel este cu natura umană. Trebuie să înţelegem interacţiunea dintre diferitele caracteristici. Un om cu o voinţă puternică, mândru şi iute la mânie are nevoie de un tratament foarte intens. După ce ai ajuns să identifici starea unui frate, ai două căi de a-l ajuta:

   1. Sfătuirea

   Prima cale de a ajuta este sfătuirea. Îi arăţi fratelui calea eliberării. Poate că acest om nu a avut niciodată lumină, de aceea este ignorant cu privire la sine, şi nimeni nu i-a vorbit deschis niciodată. Când vorbeşti cu el, îi spui ce ai văzut. Îi relatezi propria experienţă. Îl sfătuieşti să se lase prelucrat de Dumnezeu şi să accepte disciplina Duhului Sfânt. Calea lui nu este dreaptă: el trăieşte după mintea şi simţurile sale; duhul lui este slab; el greşeşte înaintea Domnului şi de multe ori a refuzat disciplina Duhului. Dacă lumina ta este suficient de exactă, îl poţi elibera. Dar tu însuţi trebuie să ai grijă să nu fi confunz. Lumina aduce întotdeauna eliberare. Poţi să îl inviţi să vină la tine şi să îi arăţi acele lucruri în care a refuzat disciplina Duhului Sfânt. Sfaturile tale trebuie să fie pozitive, nu rostite cu uşurătate, ci să fie întotdeauna exacte. Îţi întăreşti cuvintele arătându-i momente din viaţa lui când a refuzat disciplina Duhului. Puţini greşesesc din întâmplare. Cei mai mulţi oameni greşesc din cauza temperamentului lor. Cei lenţi sunt lenţi întotdeauna, iar cei iuţi sunt întotdeauna iuţi. Greşelile temperamentale sunt o problemă a tuturor oamenilor. Deci trebuie să îl ajuţi să-şi îndrepte această problemă de temperament, nu greşelile ocazionale.

   Ajutorul pe care îl dăm altora nu trebuie să fie general, ci concret şi să urmeze o anumită procedură.

   În primul rând, notează faptele. Trebuie să ai un carneţel în acest sens. De exemplu, să spunem că un frate exagerează sau minte. Când îl auzi prima dată că face asta, notează-ţi ce a spus şi în ce condiţii. Dacă aceasta este o greşeală de carcater, din nou va proceda la fel. Notezi de fiecare dată dată când minte, poate de zece sau de douăzeci de ori. Astfel vei ştii că are o problemă de caracter. Apoi, când se iveşte ocazia, poţi să-i arăţi cât de neadevărate au fost cuvintele lui.

   În al doilea rând, tu însuţi trebuie să fi întărit în lăuntrul tău. Trebuie să fii tu zidit înainte de a-i putea ajuta pe alţii. Pe măsură ce notiţele din carneţelul tău se înmulţesc, şi puterea ta lăuntrică trebuie să crească. Trebuie să urci din ce în ce mai sus, puterea ta să fie tot mai mare, până când tăria ta morală va fi suficientă pentru a oferi ajutor.

   În al treilea rând, aşteaptă momentul potrivit pentru a vorbi cu persoana respectivă. În timp ce aştepţi, povara ta interioară poate continua să crească. Ceri Domnului să aranjeze o ocazie în care să poţi vorbi cu el. Apoi, când vorbeşti, fii atent la următoarele aspecte:

   1. Spune-i: "Doresc să-ţi spun câteva cuvinte. Nu trebuie nici măcar să-mi răspunzi. Dar trebuie să mergi înaintea Domnului ca să meditezi la ce îţi spun şi să vezi dacă e adevărat sau nu." Nu-i da loc pentru replici.

   2. Mai spune-i: "Tot ce îţi spune este pentru binele tău. Nu am niciun interes să mă amestec în treburile tale. Nu intervin în mod uşuratic în problemele altora. Fac aceasta ca să te ajut."

   3. De asemenea, mai poţi adăuga: "Îţi spun aceste lucruri fără a avea vreun interes personal." Adu-i aminte de acele momente în care l-ai observat minţind. Fă-l să vadă că minciuna este o problemă în viaţa lui. Spune-i: "Trebuie să te pocăieşti înaintea Domnului, altfel nu vei scăpa de asta."  În timpul conversaţiei, trebuie să subliniezi apăsat problema lui în ce priveşte minciuna sau exagerarea. Cât despre alte greşeli, trebuie doar să le menţionezi. Păcatul grav trebuie denunţat cu putere, în timp ce pentru celelalte, nu aşa grave, e nevoie doar de o mustrare uşoară.