Diferenţa dintre discernământ şi judecată

Discernământ:

- deosebirea duhurilor:

1Corinteni 12:10 "altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia,
deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor."

- a distinge:

1Corinteni 4:3 "Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine."

- a cerceta:

1Corinteni 11:31 "Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi."

1Corinteni 14:29 "Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece."

Judecată:

- a judeca pe altul, a da un verdict:

Romani 2:1-3 "Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe cari le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?"

Matei 7:1 "Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi."

- mântuirea ne-a fost dată prin har, nu prin judecata faptelor noastre:

Romani 4:13 "În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă."

Discernământ

1. Pune întrebări, până când toţi factorii sunt înţeleşi.

Proverbe 25:2 "Slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor"

2. Studiază toţi factorii importanţi, ca să descopere cauzele de bază ale problemei de rezolvat.

Isaia 11:3 "...nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite"

3. Caută o problemă asemănătoare în experienţa personală.

2Corinteni 1:4 „care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!"

4. Trece în revistă cu grijă paşii folosiţi pentru rezolvarea propriei probleme (dacă a avut una asemănătoare).

5. Acceptă pe cel care a greşit aşa cum este şi aşteaptă ocazia potrivită de a aborda problema.

6. Câştigă încrederea celui în nevoie şi apoi împărtăşeşte paşii folosiţi în învingerea dificultăţilor.

7. Îşi asumă responsabilitatea recuperării celui care a greşit.

Galateni 6:1 „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, cari sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu."

Judecată

1. Acceptă bârfe sau informaţii neverificate şi îşi formează păreri pe baza unor date insuficient verificate.

Proverbe 14:15 "Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge."

2. Îşi exprimă părerile prematur şi fără discernământ, oricum şi oricui.

Proverbe 18:13 "Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea."

3. Evită autoevaluarea, arătând ostilitate celui care a greşit.

4. N-a reuşit să rezolve acea problemă în viaţa personală.

5. Nu reuşeşte să facă diferenţa între păcat şi păcătos şi de aceea îi respinge pe amândoi.

6. Spune unde a greşit o persoană, fără a da şi soluţia problemei, calea de ieşire.

7. Pârăşte Lui Dumnezeu păcatele celui care a adus ofensa.

Acestea sunt trepte importante de comparaţie între judecată şi discernământ. Ne arată la ce punct o preocupare sinceră pentru altul devine pentru el o judecată.