Despre natura emoţiilor -3-

Autorul naturii umane nu doar că A DAT EMOŢII OAMENILOR. dar a făcut din ele izvorul oricărei acţiuni omeneşti. După cum emoţiile nu numai că aparţin cu necesitate naturii umane, dar sunt o parte importantă a ei; aşa că, deoarece, prin naşterea din nou, oamenii sunt înnoiţi cu totul şi sfinţiti în orice aspect al personalităţii lor, emoţiile sfinte nu numai că aparţin cu necesitate de religia adevărată dar reprezintă o parte importantă a acesteia. Şi fiindcă adevărata religie are o natură practică, Dumnezeu creând în aşa fel natura umană, încât emoţiile să fie izvorul acţiunilor omeneşti, înseamnă că adevărata religie trebuie să constea în mare parte din emoţii.

De aşa fel e natura omenească încât e foarte inactivă, dacă nu e influenţată de vreo emoţie, fie că este vorba despre dragoste sau ură, de dorinţă, speranţă, teamă sau altceva. Observăm că aceste emoţii îi pun pe oameni în mişcare, în orice domeniu al vieţii, făcându-i să se implice în toate actiunile lor; acestea sunt lucrurile care-i împing pe oameni înainte şi îi îndeamnă în toate treburile lor lumeşti; iar oamenii sunt în special însufleţiţi şi animaţi de emoţii în toate lucrurile în care se implică cu toată puterea lor şi pe care le urmăresc cu zel. Vedem că omenirea este extrem de ocupată şi activă; iar emoţiile oamenilor reprezintă izvorul acţiunilor lor. Luaţi-le toata dragostea şi ura, toată speranţa şi toate temerile, toată mânia, zelul si dorinţele aprinse, si lumea va fi în mare parte nemişcată şi moartă. În omenire nu va mai exista activitate, nici urmărirea plină de zel avreunui ţel. Emoţiileil îndeamnă pe cel lacom şi pe omul dornic de câştig lumesc să-şi urmeze planurile, şi prin intermediul emoţiilor este împins omul lumesc să caute slava lumească iar cel senzual se luptă să dobândească plăceri şi desfătări ale trupului. Veac după veac, lumea a fost mereu într-o continua agitaţie si mişcare umblând după lucrurile acestea dar, dacă ar fi lipsită de orice emoţie şi dacă ar dispare izvorul oricărei mişcări atunci şi mişcarea în sine ar înceta.

Şi, după cum în lucrurile lumeşti emoţiile sunt izvorul multor mişcări şi acţiuni ale oamenilor, la fel, în lucrurile spirituale, emoţiile religioase sunt izvorul acţiunilor religioase; cel care posedă numai cunoştinţe doctrinare şi face speculaţii, dar nu are emoţii, nu se implică niciodată cu adevărat în religie.

Nimic nu este mai limpede decât faptul că lucrurile religioase nu pot pune stăpânire pe sufletul omului decât în măsura în care îl afectează pe acesta. Există mulţimi de oameni care ascultă adesea Cuvântul lui Dumnezeu şi aud despre acele lucruri infinit de măreţe şi de importante, care îi privesc îndeaproape, însă toate lucrurile pe care le aud sunt total ineficiente asupra lor şi nu le schimbă dispoziţia sau purtarea; motivul este faptul că nu sunt afectaţi de ceea ce aud. Sunt mulţi care aud adesea vorbindu-se despre perfecţiunile slăvite ale lui Dumnezeu, despre puterea Sa nemărginită, despre înţelepciunea Sa fără de hotar, despre maiestatea Sa infinită şi despre acea sfinţenie a lui Dumnezeu, prin care ochii Lui sunt atât de curaţi încât nu pot privi răul şi nu se pot uita la nelegiuire, nici chiar cerurile nefiind curate înaintea Lui; ei aud vorbindu-se despre îndurarea şi bunătatea infinite ale lui Dumnezeu, despre lucrările măreţe ale înţelepciunii, puterii şi bunatăţii lui Dumnezeu, care fac evidente manifestările admirabile ale perfecţiunilor Sale; ei aud vorbindu-se în specia despre iubirea nespusă a lui Dumnezeu şi a lui Hristos, despre lucrurile pe care le-a făcut şi le-a suferit Hristos cât şi despre lucrurile măreţe din lumea viitoare, despre Dumnezel Cel Atotputernic; ei mai aud şi despre poruncile limpezi ale lui Dumnezeu, despre sfaturile şi avertizările Sale pline de iubire, şi invitaţiile Evangheliei; da, oamenii aceştia aud asemenea lucruri dar, rămân aşa cum au fost înainte, fără vreo urmă de schimbare în ei, fie în inima lor, fie în practica lor fiindcă NU SUNT AFECTAŢI DE CEEA CE AUD; şi aşa vor rămâne până vor fi mişcaţi.

Îndrăznesc să afirm că nu a existat niciodată o schimbare importantă în mintea sau în comportamentul unei persoane, care să fi avut loc prin intermediul unui lucru religios despre care a citit, sau pe care l-a auzit sau l-a văzut dacă emoţiile ei nu au fost afectate. Omul natural de felul acesta nu a fost niciodată împins să-şi caute cu zel mântuirea; o asemenea persoană nu a fost adusă la punctul în care să strige după înţelepciune, să-şi înalţe vocea cerând pricepere şi să se lupte cu Dumnezeu în rugăciune căutând îndurare; nici nu a fost smerită şi făcută să se plece la picioarele lui Dumnezeu, pe baza a ceea ce a auzit sau şi-a imaginat cu privire la propria nevrednicie şi la faptul că merită mânia lui Dumnezeu; nici nu a fost convinsă să alerge la Hrsitos după scăpare, cât timp inima i-a rămas neafectată. Nu a existat vreodată un sfânt trezit dintr-o stare rece şi fără viaţă sau vindecat din vreun declin spiritual sau întors acasă dintr-o îndepărtare tragică de Dumnezeu, FĂRĂ CA INIMA SĂ-I FIE AFECTATĂ.

Într-un cuvânt, niciodată nu s-a întâmplat vreun lucru considerabil în inima sau în viaţa oricărui om, prin intermediul lucrurilor religioase, dacă inima lui nu a fost adânc mişcată de aceste lucruri.