Desfătarea

   Desfătarea este incompletă dacă nu este exprimată

   Ce ar putea să ne ofere Dumnezeu ca obiect al bucuriei noastre în aşa fel încât să ne dovedească faptul că El este cel mai iubitor? Există un singur răspuns posibil: pe Sine Însuşi! Dacă se retrage pe Sine din faţa privirilor noastre şi ne refuză părtăşia cu El, indiferent ce altceva ne oferă, Dumnezeu nu este iubitor.

   Acum ne aflăm pe punctul de a face o descoperire care mie mi-a schimbat viaţa. Ce facem cu toţii atunci când ni se arată sau ni se dă ceva frumos sau excelent? Lăudăm acel lucru! Lăudăm bebeluşii nou-născuţi: "O, uite ce cap frumos şi rotund are! Şi părul! Şi mânuţele! Nu-i aşa că sunt perfecte?" Ne lăudăm iubitul după ce a lipsit o perioadă mai îndelungată: "Ochii tăi sunt ca cerul senin! Părul tău miroase ca mătasea!" Lăudăm înscrierea unui gol când mai sunt doar cinci minute de joc şi suntem conduşi cu un gol. Lăudăm culorile pe care le au în octombrie copacii. 

   Dar marea descoperire pentru mine a venit în timp ce citeam "Cuvânt despre laudă" din cartea "Meditaţii asupra psalmilor" de C.S.Lewis. Merită să privim din nou, pe larg, la gândurile sale - gânduri care s-au născut din lupta dusă cu ideea că laudele noastre nu sunt numai dorite de către Dumnezeu, ci şi poruncite:

   "Dar adevărul evident cu privire la laudă - fie că este adresată lui Dumnezeu, fie altcuiva- îmi scăpase în mod ciudat. Eu gândeam lauda ca fiind un compliment, o aprobare sau o cinstire. Nu observasem niciodată că toată bucuria se revărsa în mod spontan, transformându-se în laudă... Lumea răsună de laude - îndrăgostiţii îşi laudă iubitele, cititorii îşi laudă poetul favorit, turiştii laudă peisajele de la ţară, jucătorii îşi laudă sportul favorit - se laudă vremea, vinurile, mâncarea, actorii, automobilele, caii, colegiile, ţările, personajele istorice, florile, munţii, timbrele rare, gâzele şi, uneori, chiar politicienii şi oamenii de ştiinţă. Nu observasem niciodată că minţile cele mai smerite, dar în acelaşi timp cele mai echilibrate şi mai capabile, laudă cel mai mult, iar filfizonii, inadaptaţii şi nemulţumiţii laudă cel mai puţin...

   Nu observasem nici că oamenii ne îndeamnă, la fel de spontan, să lăudăm şi noi acel lucru pe care îl preţuiesc şi îl laudă ei înşişi: "Nu-i aşa că este drăguţă? Nu-i aşa că a fost minunat? Nu crezi că este ceva extraordinar?" Îndemnându-i pe alţii să Îl laude pe Dumnezeu, psalmiştii fac ceea ce fac toţi oamenii atunci când vorbesc despre ceva la care ţin. În general, problema mea legată de laudă la adresa lui Dumnezeu provenea din faptul că, în ceea ce priveşte Valoarea Supremă, îmi refuzam tocmai ceea ce îmi plăcea să fac, sau chiar nu mă puteam abţine să fac cu privire la orice alt lucru pe care îl consideram de valoare.

   Cred că ne place să lăudăm lucrurile de care ne bucurăm, deoarece lauda nu doar exprimă bucuria, ci o şi complementează, ea este modul stabilit pentru desăvârşirea ei. Lauda este calea rânduită pentru desăvârşirea bucuriei. Îndrăgostiţii nu îşi spun mereu unul altuia cât de frumoşi sunt, doar pentru a se complimenta. Plăcerea este incompletă dacă nu este exprimată."

   Iată soluţia! Lăudăm ce ne place, deoarece plăcerea este incompletă până când nu se exprimă prin laudă. Dacă nu ni s-ar permite să vorbim despre ceea ce preţuim, şi să sărbătorim ceea ce iubim, şi să lăudăm ceea ce admirăm, bucuria noastră nu ar fi deplină. El trebuie să facă mai mult decât să ni Se ofere pe Sine, trebuie, de asemenea, şi să câştige laudele inimilor noastre - nu pentru că ar avea nevoie să-Şi compenseze vreun defect, ci pentru că ne iubeşte şi doreşte să ne dea acea bucurie deplină, ce poate fi găsită doar prin cunoaşterea Lui şi în lauda la adresa Sa, cea mai minunată Fiinţă dintre toate. Dacă este cu adevărat pentru noi, El trebuie să fie pentru Sine Însuşi!

   Dumnezeu este singura Fiinţă din Univers pentru care căutarea propriei Sale laude este actul suprem de dragoste. Pentru El, înălţarea de Sine este cea mai înaltă  dintre virtuţi. Atunci când face toate lucrurile spre "lauda slavei Sale", El ne păstrează şi ne oferă singurul lucru din lume care ne poate satisface tânjirile. Dumnezeu este pentru noi! Iar fundamentul acestei iubiri stă în faptul că Dumnezeu a fost, este acum şi va fi mereu pentru Sine Însuşi.