De ce nu trebuie să te temi de frângere -5-

Toate cele o mie de drumuri și de căi ale frângerii duc aici: LA TRĂIREA ÎN DĂRUIRE.

Pare că crucea de la încheietura mâinii îmi pulsează prin piele cu acest singur cuvânt pare că totul se mișcă, și cade, orbitează, se învârte, se desfășoară și se frânge odată cu acest unic cuvânt ce răsună ca un strigăt în centrul a tot ce există: DĂRUIT. DĂRUIT. Aici este frângerea mea. Iată viața mea zdrobită, iată cârma ruptă a vieții mele, iată visurile mele spulberate, mâna mea deschisă, tot ce am, inima mea fragilă și predată. Aici sunt eu, o jertfă vie. Frântă. Dăruită.

Trăirea în dăruire este mai mult decât a-ți dărui talentele, resursele, timpul mâinile, picioarele. Trăirea în dăruire înseamnă a dărâma toate zidurile de apărare cu ciocanul smereniei și a te încrede în nemărginirea harului și a comuniunii. Pot să fac asta?

Neprotejată, cu brațele întinse în predare totală, compeltă. Cruciformă. Dăruită. Aceasta înseamnă libertatea. Atunci de ce simt că aproape nu pot să respir? Cuvintele lui Mei se înșiruiesc în mâna mea...

Când te simți în siguranță, când ai câțiva oameni cheie, a alege să trăiești în dăruire este cel mai bun lucru pe care l-ai putea face vreodată.

De ce capul știe acel lucru care face inima să se sufoce puțin? ... Mă uit iar pe geam Spațiul se deschide larg afară, nefragmentat de ziduri. Asta-i terifiant. Și totodată mai frumos decât aș fi crezut vreodată. Tot cerul spre sud-vest se întinde ca o pictură în degrade deasupra luminilor pâlpâitoare ale orașului în care plutesc fulgi de nea. Inima mea încearcă să găsească cuvintele, exprimarea potrivită pentru sentimente.

A trăi în dăruire înseamnă că oamenii văd cioburile și muchiile vulnerabile ale inimii tale predate... și asta înseamnă nimic mai puțin decât smerenie radicală și credință enormă.

Când cuvintele lui Mei ajung la mine, ele pătrund imediat prin fisurile mele...

Așa-i. Înseamnă toate acestea. A trăi în dăruire înseamnă a dărui frângerea ta celor cu inima frântă. Și a nu te teme de frângerea lor.

~& ,"& ,"& ,"& ,"& ~

Cred că, poate, la baza stresului și a tuturor luptelor pentru control stă frica de frângere. Sunt lucruri pe care nu le-am făcut niciodată, nu le-am riscat niciodată și nu le-am încercat niciodată, de teama frângerii. Dacă există un risc prea mare ca visul, speranța ori planul să se frângă, nu-mi puteam asuma riscul să eșuez. Și ceea ce a făcut ca viața mea aproape să se sfârșească și să fie distrusă într-o mie de feluri, a fost un singur lucru: FRICA DE FRÂNGERE. TOT CE S-A FRÂNT VREODATĂ ÎN VIAȚĂ... S-A FRÂNT DE FRICA FRÂNGERII...

Vreau să-mi plec capul pe ceva, să las emoția să mă cuprindă. Frica de frângere a alungat tot ce am avut vreodată, tot ce am iubit vreodată. Frica mea de frângere mi-a cauzat o nespusă frângere. Asta-i: frica de frângere m-a împiedicat să trăiesc din plin; ea m-a împiedicat să iubesc mai mult.

Stau și aștept... Ce se întâmplă când îți dai seama cî în cea mai mare parte a vieții tale ai fost mânat de frica de frângere? A început să ningă mai tare acum. O asistentă își face rondul pe hol și căruciorulei zăngănește. CE ESTE FRICA DE FRÂNGERE DACĂ NU FRICA DE SUFERINȚĂ?

Dacă m-am temut de frângere, de suferință, toată viața... înseamnă că am căutat propriul meu efort mai mult decât L-AM CĂUTAT PE CRISTOS? Teama de suferință poate fi teama de comuniune. Teamă de Cristos și de iubi ca El. Toate acestea mă dor ca o ușurare. Aș putea fi vindecată. Kai se răsucește cufundat în vise și mâna îi cade peste marginea patului. Mă întind, îi apuc mâna și urmăresc cu degetul liniile fine din palma lui. Nu era asta o șansă oferită tuturor: frângerea aducând apropiere?

Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Cristos, tot așa, prin Cristos avem parte din belșug și de mângâiere.

Suntem... împreună moștenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.

SCOPUL MEU ESTE... să-L cunosc pe El și puterea Învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui.

Bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Cristos, ca să vă bucurați și să vă înveseliți și la arătarea Slavei Lui.

Fără o părtășie intimă cu suferințele lui Cristos - cum poate exista dragoste intimă împreună cu E? Când refuzi să te indentifici cu Cristos refuzi orice identitate în El. Simt pulsul lui Kai sub pulsul meu. Nicio frică de frângere. Pulsul acestor cuvinte palpită sub crucea imprimată în mine și învăț să îl ascult mai mult decât orice altceva. DĂRUITĂ. DĂRUITĂ. UNIRE CU CRISTOS ÎN SUFERINȚĂ, COMUNIUNE CU CRISTOS ÎN TOATE LUCRURILE.

SĂ NU TEMEI NICIODATĂ DE LUCRURILE FRÂNTE - FIINDCĂ CRISTOS RĂSCUMPĂRĂ TOTUL.

Oswald Chambers a scris: CALEA LUI DUMNEZEU ESTE ÎNTOTDEAUNA CALEA SUFERINȚEI - CALEA EFORTULUI PE TERMEN LUNG. .

Calea lui Dumnezeu este întotdeauna calea frângerii. În ciuda rugăciunilor și eforturilor mele ca să mă frâng și să mă dăruiesc pentru suferința lumii, au rămas în mine părți care sunt încă îngrozite de suferință, o evită sau se împotrivesc să fie predate, frânte și dăruite. Dar acum asta-i tot ce vreau. Vreau să fiu inclusă în părtășia celor frânți. Părtășia celor frânți crede că suferința este un dar pe care Dumnezeu ni-l încredințează, și putem avea încredere că El va transforma suferința în dar.

~& ,"& ~

Tot ce trebuie să vedem este pe Isus. Tot ce trebuie să auzim este: PREAIUBITO!

Asta este ca o Înviere, ca o stea ce alungă întunericul, ca o răscumpărare sfântă, ca germinare a vieții din bobul de grâu.