Cunoscându-L pe Hristos prin Duhul

   Poate unii se plâng: "M-am născut prea târziu. Dacă m-aş fi născut acum două mii de ani, L-aş fi văzut pe Isus". La aceasta, răspunsul meu este clar: "Chiar dacă Petru mi-ar oferi  să schimb locul cu el, nu aş accepta. deşi nu sunt vrednic. Pot să mă laud, fără mândrie, că ceea ce am eu acum întrece ceea ce a cunoscut Petru. El L-a cunoscut pe Cristos după carne, dar astăzi eu Îl cunosc pe Cel care locuieşte în mine." Când am fost în Europa, am călătorit pe marea Mediterană înspre Egipt. Un prieten m-a invitat la o călătorie în Ţara Sfântă. Nu am acceptat oferta lui. M-am întrebat că, dacă cineva vizitează Golgota, grădina Ghetsimani, Sihar, etc., va creşte prin aceasta în cunoaşterea lui Crsitos? Nu, câtuşi de puţin. Aşa că, m-am hotărât să nu dau curs invitaţiei. Pavel a spus: "De aceea, de acum încolo nu mai cunoaştem pe nimeni potrivit cărnii; chiar dacă am cunoscut pe Cristos potrivit cărnii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta" (2 Corinteni 5.16). Aşadar, noi, astăzi, nu-L cunoaştem pe Cristos în trup - o cunoaştere pur exterioară, din contră, Îl cunoaştem în Duhul.

   Ce clară este afirmaţia din Romani 8.9b: "Dacă cineva nu are Duhul lui Cristos acela nu este al Lui". Cine sunt fiii lui Dumnezeu? Cei care au devenit fii ai lui Dumnezeu prin singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. Aceasta se datorează faptului că suntem în Fiul Său; în El, noi am devenit fii. În Biblie, se foloseşte genul masculin pentru toţi copiii lui Dumnezeu. Atunci de ce se spune în 2 Corinteni 6.18: "Şi Eu vă voi fii tată, iar voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic" ? Aceasta deoarece versetul citat nu are nimic de-a face cu poziţia noastră în Cruistos, de aici şi expresia "fii şi fiice". Dar în Cristos, nu există diferenţe de gen. Suntem cu toţii fii ai lui Dumnezeu, pentru că, toţi, am primit viaţa Fiului lui Dumnezeu. Aleluia! Viaţa fiului lui Dumnezeu este în noi. Aceasta face din noi toţi fii ai lui Dumnezeu. Viaţa din surori este aceeaşi ca şi viaţa din fraţi.

   "Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1.12). Acest verset arată în mod anume cum primim viaţa lui Dumnezeu; el nu vorbeşte despre modul în care un păcătos primeşte mântuirea acceptându-L pe Cristos ca Mântuitor al lui.

   Vom trage o concluzie din tot ce s-a spus. Legat de moartea lui Cristos, atât sângele, cât şi crucea îl au în vedere  pe "păcătos", pe când trupul se referă la "om". Sângele Domnului Isus rezolvă problema păcatelor. El vorbeşte de lucrarea de substituire pe care a făcut-o Domnul, lucrare îndreptată spre Dumnezeu. Ea este o lucrare obiectivă în natura ei, fiind menită pentru curăţire, iertare şi îndreptăţire. Este pasivă, în sensul că o primim prin credinţă. Crucea se ocupă de omul cel vechi. Ea lucrează în oameni. Este lucrarea de identificare pe care a realizat-o Domnul. Ea e subiectivă în natura ei în sensul că ea implică îndepărtarea cărnii; dar este şi obiectivă - adică această lucrare este realizată în noi prin credinţa noastră. Primele două aspecte ale morţii Domnului au în vedere scăparea noastră de obstacole. Aspectul morţii Domnului legat de trup îl are în vedere pe om, în sensul că îi dă viaţă, viaţă care să fie înlăuntrul lui.

   Aceasta este lucrarea Domnului dătătoare de viaţă.

   Acest al treilea aspect al morţii Lui este subiectiv în natura lui, în sensul că rezultă din eliberare, susţinere, menţinere şi rodire. Tot prin credinţă primim şi această latură a morţii lui Cristos, pentru a împlini scopul lui Dumnezeu.

   Trebuie să învăţăm să Îi mulţumim mai mult lui Dumnezeu şi să-L lăudăm pentru faptul că lucrarea Lui a fost deja împlinită.

(Mesaj rostit în Fuzhou în 17 decembrie, 1936)