Cum să tratăm inima?

Din moment ce inima este atât de vital legată de viață, Dumnezeu nu are nici o alternativă decât aceea de a ne trata inima pentru ca viața Sa să se poată manifesta în noi. Față de Dumnezeu, inima noastră are patru mari probleme: ÎMPIETRIREA, IMPURITATEA, LIPSA DE DRAGOSTE, LIPSA DE PACE. Împietrirea este o problemă a voinței, impuritatea nu e doar o problemă a minții ci și a emoției, lipsa de dragoste este o problemă a emoției, iar lipsa de pace este o problemă a conștiinței. Atunci când Dumnezeu ne tratează inima, El ne tratează aceste patru aspecte pentru ca inima noastră să fie moale, pură, iubitoare și în pace.

În primul rând Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie moale. Dacă inima noastră este moale, înseamnă că voința inimii față de Dumnezeu este supusă și flexibilă, nu îndărătnică și răzvrătită. Atunci când ne tratează inima, El tratează aceste patru aspecte pentru ca inima noastră să fie moale, pură, iubitoare și în pace.

În primul rând, Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie moale. Dacă inima noastră este moale înseamnă că voința inimii fațăde Dumnezeu este supusă și flexibilă, nu îndărătnică și răzvrătită. Atunci când ne tratează inima, Dumnezeu scoate inima de piatră din carnea noastră și ne dă o inimă de carne; aceasta înseamnă că El înmoaie inima noastră tare, de piatră, astfel încât ea devine moale, de carne.

Dacă suntem mântuiți de curând, inima e întotdeauna înmuiată dar, după un anumit timp inima unora se întoarce înapoi devenind din nou tare; pentru că nu sunt supuși Domnului și nici nu se tem de El, treptat, ei părăsesc prezența lui Dumnezeu astfel că, de fiecare dată când inima noastră devine împietrită, înseamnă că avem o problemă înaintea Lui. Dacă dorim ca starea trăirii noastre spirituale să fie în regulă, inima noastră nu trebuie să se împietrească, ci ea trebuie înmuiată în mod continuu. Nu ar trebui să ne temem de un lucru sau de altul dar trebuie să ne temem să nu-L ofensăm pe Dumnezeu. Nu vă temeți de cer sau de pământ ci temeți-vă să nu-L ofensați pe Dumnezeu! Inima noastră trebuie tratată până devine moale, atunci ea fiind în regulă. Într-adevăr, este trist că mulți frați și surori sunt moi în multe lucruri dar imediat ce Dumnezeu și voia lui Dumnezeu sunt menționate, ei devin foarte tari, ei chiar spun: Pur și simplu, așa sunt eu, să vedem ce va face Dumnezeu în legătură cu acest lucru. Este îngrozitor! De asemeni sunt frați și surori care sunt tari față de orice lucru dar atunci când e amintită voia lui Dumnezeu, ei devin moi; asemenea oameni sunt moi. Să cerem lui Dumnezeu să ne facă să avem întotdeauna inimi moi!

Cum ne face Dumnezeu inima moale? Uneori, El folosește dragostea Sa pentru a ne mișca, alteori folosește disciplinarea pentru a ne lovi, dar de cele mai multe ori El folosește dragostea și numai dacă aceasta nu ne mișcă atunci prin intermediul unor împrejurări El folosește mâna Sa până ce inima noastră e din nou înmuiată, astfel ca viața Sa să poată lucra înlăuntrul nostru.

Dumnezeu dorește ca inima noastră să fie pură, o inimă care să își fixeze mintea în mod specific pe Dumnezeu. O inimă în care emoția e pură și simplă ea Îl iubește pe Dumnezeu și Îl dorește doar pe El. În afară de Dumnezeu, ea nu are nici o altă dragoste, nici o altă înclinație sau dorință.

Cei cu inima pură... Îl vor vedea pe Dumnezeu.

Dumnezeu dorește ca inima noastră să fie iubitoare; o inimă iubitoare e o inimă în care emoția Îl iubește pe Dumnezeu, însetează după El, tânjește și are afecțiune față de Dumnezeu. În cartea Cântarea Cântărilor se vorbește despre dragostea sfinților față de Domnul, acolo spunându-se că, în calitatea de popor al Domnului noi ar trebui să-L iubim pe El cum o femeie își iubește iubitul - aceasta fiind o dragoste profundă, neschimbătoare, mai puternică decât moartea. De asemeni, cartea aceasta prezintă și creșterea noastră în viața Domnului. De asemeni în capitolul 21 din Evanghelia lui Ioan, Domnul îl întreabă de trei ori pe Petru dacă Îl iubește, aceasta însemnând că El dorea a conduce emoția lui Petru ca astfel el să devină o persoană iubitoare față de Domnul; El i-a acordat vieții Sale ocazia de a crește și de a lucra înlăuntrul său.

De asemeni, Domnul ne dorește inima în pace, o inimă în care conștiința să fie lipsită de orice ofensă, de orice condamnare sau reproș, o inimă care să fie în siguranță și liniște. Noi trebuie așadar să tratăm clar orice ofensă, condamnare, reproș astfel NOI NE VOM LINIȘTI INIMILE ÎNAINTEA LUI. Când inima e în pace, legea vieții Lui Dumnezeu poate lucra continuu înăuntru nostru.

Să nu lăsăm inima noastră să poarte semnul: ACCESUL INTERZIS! -făcând imposibil ca Domnul să lucreze, să treacă. Să ne examinăm deci cu atenție toate stările inimii noastre. Să ne întrebăm: Voința inimii noastre Îl alege cu adevărat pe Dumnezeu? Este ea supusă și predată Domnului sau e îndărătnică și răzvrătită? Gândurile noastre, grijile noastre, sunt ele îndreptate absolut spre Dumnezeu? Îl iubește ea doar pe Dumnezeu?

Dacă toate părțile inimii sunt examinate și tratate, legea vieții lui Dumnezeu poate lucra, poate opera, poate să răzbească din duhul nostru prin inima noastră către fiecare parte a întregii noastre ființe atingând astfel finalul glorios al unității lui Dumnezeu cu omul.