Creștinul adevărat este statornic

Adevărul din inimă este copia fidelă a adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu - ele se potrivesc, după cum fața din oglindă corespunde cu cea a omului care se privește în ea. Iată de ce, dacă adevărul din Cuvânt este armonios, atunci și adevărul din inimă, care nu este altceva decât o reproducere a acestuia, trebuie să fie armonios.

Există o întreită statornicie în ascultarea creștinului sincer. El este statornic din punct de vedere al scopului, motivației și împrejurărilor vieții.

1. CREȘTINUL ESTE STATORNIC ÎN CE PRIVEȘTE SCOPUL SĂU

Fățarnicul poate împlini legea lui Dumnezeu doar într-o singură privință - o anumită poruncă ce-i este pe plac - dar să le ignore pe celelalte; însă o inimă sinceră este aproape, ca dorință și acțiune, de legea Domnului, în ansamblul ei. Se spune că picioarele celui neprihănit stau PE CALEA CEA DREAPTĂ - el este sensibil la toată voia lui Dumnezeu, . Dar Solomon spunea: PICIOARELE OLOGULUI NU SE ASEAMĂNĂ - și el nu poate sta pe calea cea dreaptă deoarece un picior este lung iar celălalt, scurt.

De exemplu, fariseii pretindeau că aveau un mare zel pentru anumite porunci. Ei posteau și se rugau dar se rugau pentru victima lor, și după ce posteau toată ziua, ei mâncau pe cheltuiala văduvei, a cărei casă o nimiciseră. Este un post trist cel care conduce către un apetit feroce, care să înghită proprietatea altora în numele religiei!

Moralistul este corect în relațiile cu oamenii dar nu și față de Dumnezeu. El n-ar fura un bănuț de la semeneul lui dar nu ezită să-L înșele pe Dumnezeu în lucruri importante. De exemplu, el Îi datorează lui Dumnezeu DRAGOSTE, TEAMĂ, CREDINȚĂ dar nu-și frământă cugetul pentru a plăti din toate acestea.

Este tipică Scripturii descrierea unei persoane evlavioase printr-un singur har ce se scurge prin viața sa. Uneori trăsătura principală este: EL SE TEME SĂ JURE; alteori, el este cel ce-i iubește pe frați. Acest lucru este semnificativ deoarece ori de câte ori se dezvoltă în însușire, inima se deschide de la sine pentru o alta.

După cum Dumnezeu a promulgat toate poruncile Lui cu aceeași autoritate - DUMNEZEU A ROSTIT TOATE ACESTE CUVINTE - tot așa El imprimă toate darurile laolaltă și scrie întreaga Lege în inimile copiilor Săi.

2. CREȘTINUL SINCER ESTE STATORNIC ÎN CE PRIVEȘTE MOTIVAȚIA

Ființa omenească în întregime înnoită, are o singură direcție. Toate puterile și capacitățile sufletului său își adună forțele și se bucură de o înțelegere armonioasă. Când mintea descoperă un adevăr, cugetul exercită autoritate asupra voinței poruncindu-i în Numele Domnului, ce atidudine să adopte față de el și imediat ce cugetul se face auzit, se deschide și voința și îi permite accesul. Apoi sentimentele, ca slujitori loiali, văd adevărul ca pe un oaspete, îi urează bun-venit voinței, și își exprimă dorința de așteptare.

Dar nu tot așa este cu fățarnicul. Voința, cugetul și sentimentele se războiesc între ele. Când mintea unui om se luminează, el recunoaște adevărul dar deseori cugetul este mituit și nu pedepsește voința pentru neglijarea adevărului. În mod obișnuit, cugetul nu va provoca sufletul pentru a lăsa adevărul să pătrundă. Dar chiar dacă cugetul își forțează drumul pentru a pleda cauza lui, el este un oaspete nedorit, întâmpinat cu răceală și dezinteres, purtându-se ca o soție încăpățânată când soțul ei îi aduce acasă un coleg indezirabil. Și, chiar mai rău, ea își ascunde resentimentul și își întreține oaspetele.

3. CREȘTINUL SINCER ESTE STATORNIC CÂND SE SCHIMBĂ ÎMPREJURĂRILE VIEȚII SALE

El este statornic ÎN TIMP. Religia acestui om nu se reduce la o haină de sărbătoare, purtată duminica, timp de câteva ceasuri. Dar poți trece pe la el și să-l găsești îmbrăcat în sfințenie în zilele de luni sau joi, la fel de bine și duminica.

Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme! Psalmul 106.3

Nu-ți poți spune părerea în legătură cu adevărata înfățișare a unui om care privește focul; aceasta se poate schimba când focul se stinge. Unii oameni sunt precum florile, trebuie să fii acolo în sezonul potrivit pentru a le observa evlavia înflorind, altfel nu o vei vedea deloc.

CREȘTINUL SINCER poate fi întrerupt în mersul lui spiritual, dar de îndată ce ispita e îndepărtată, el își reia cursul sfințeniei - toate acestea pentru că are o natură nouă. În schimb, fățarnicul eșuează în orice fibră și cadru al spiritului său, el nu posedă principiul harului care să-i susțină mersul.

Totodată, CREȘTINUL SINCER este stabil în ce privește LOCUL ȘI COMPANIA. În public sau între rudele apropiate scopul lui David era același. Despre medicul lui intim spunea:

Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele. Psalmul 101.2

Dar, ori de câte ori se situa în afara acestei sfere, cugetul era însoțitorul lui; nu-l punea să aștepte până când se întoarcea el așa cum Avraam le-a cerut servitorilor săi când s-a suit pe munte (Geneza 22.5).

Romanii aveau un obicei potrivit căruia toți trebuiau să poarte la pălărie sau pe haină un semn care să arate ocupația lor. Creștinul sincer nu îndepărtează niciodată în mod voit semnul slujbei sale sfinte.

Când trebuie să fie printre păcătoși zgomotoși și sarcastici, el nu-și expune disprețului crezul său aruncându-și mărgăritarele înaintea celor ce le-ar putea călca în picioare.

Unele locuri sunt așa de pline de întinăciune și josnicie încât sinceritatea nu își poate susține dovezile, protejându-l în același timp pe omul neprihănit.

Se întâmplă adesea ca un om să șovăie în a protesta împotriva păcatului și, dovedind o neglijență prostească față de sufletul lui, să refuze părăsirea acelui loc unde, în mod constant, are parte numai de rău. În acest caz, ar face bine să se întrebe asupra sincerității sale înaintea lui Dumnezeu.