Creșterea vieții

Creșterea elementului lui Dumnezeu înseamnă că mai mult din Dumnezeu Însuși este amestecat în noi, este câștigat de către noi și devine elementul nostru. Am spus că viața este Dumnezeu Însuși, iar a experimenta viața înseamnă a-L experimenta pe Dumnezeu, prin urmare creșterea vieții este creșterea elementului lui Dumnezeu în noi, până când tot ce este din Dumnezeu este complet format în noi, ca astfel noi să fim plini până la toată plinătatea lui Dumnezeu:

și să cunoașteți dragostea lui Hristos care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu -Efes. 3.19

În timp ce viața este Dumnezeu Însuși, Dumnezeu ca viață a noastră este Cristos, de aceea Biblia spune că Cristos este viața noastră. Putem spune că atunci când suntem regenerați Cristos este născut din nou înăuntrul nostru pentru a fi viața noastră. Dar atunci când o primim la început, această viață este încă foarte tânără și imatură, ceea ce înseamnă că statura lui Cristos crește treptat înăuntrul nostru. Aceasta este creșterea vieții! Din moment ce această viață este Cristos trăind în noi, creșterea acestei vieți este în consecință creșterea staturii lui Cristos înăuntrul nostru.

Am menționat de asemeni faptul că viața nu e doar Dumnezeu ci este Cristos și în același timp, Duhul Sfânt. Putem spune că a experimenta viața înseamnă a-L experimenta pe Duhul Sfânt prin urmare creșterea în viață înseamnă a-I permite Duhului Sfânt să câștige teren în inima noastră. Dacă urmărim mai stăruitor lucrarea Duhului înăuntru nostru și suntem sârguincioși în ascultare de învățătura Duhului Sfânt dinăuntru nostru CA UNGERE, atunci Duhul Sfânt poate să Își lărgească terenul înăuntru nostru - astfel viața dinăuntrul nostru va crește într-o mare măsură.

Cele trei aspecte de mai sus revelează faptul că dacă într-un credincios elementul lui Dumnezeu a crescut, statura lui Cristos a crescut și terenul Duhului Sfânt s-a lărgit, atunci viața sa a crescut. Toate acestea sunt aspecte din punctul de vedere al lui Dumnezeu Acum continuăm să vorbim din punctul nostru de vedere. În primul rând creșterea vieții e descreșterea elementului omenesc, adică descreșterea lui Adam, a vechii creații care înseamnă de asemeni descreșterea miresmei omului și creșterea miresmei lui Dumnezeu. Unii frați sunt foarte entuziaști, în timp ce unele surori sunt foarte blânde - în aparența exterioară ei par să fi crescut în viață dar sunt plini de elementul omenesc, de mireasmă omenească - ei nu te pot face să atingi elementul lui Dumnezeu sau să simți mireasma Lui. Deci, dacă dorim să vedem un frate sau o soră dacă a crescut în viață, nu putem doar să observăm cum se poartă la exterior, cât sunt de devotați și zeloși sau cât de multă cunoștință au, câte daruri ori putere - dimpotrivă, trebuie să discernem dacă există creșterea elementului lui Dumnezeu în interiorul acestor lucruri sau pe de altă parte să discernem dacă elementul omenesc e creșterea elementului divin. Dacă un credincios într-adevăr a crescut în viață, atunci vorbirea, acțiunile, trăirea, lucrarea sa - toate trebuie să producă simțământul că ele nu sunt conform lui însuși ci conform lui Dumnezeu; nu își au sursa în propria inteligență ci în harul lui Dumnezeu - prin urmare, ei nu poartă cu ei mireasma omului ci mireasma Duhului Sfânt.

Acest aspect e destul de important; totuși e destul de greu de înțeles pentru surori și frați! Deși de mai mult de zece ani noi cei care Îi slujim Domnului în slujba ccuvântului am vorbit în mod continuu în acest fel, încă nu suntem capabili să vorbim acest aspect ÎN FRAȚI ȘI ÎN SURORI. Uneori am vorbit până când toți au dat din cap în semn de aprobare dar când s-a pus problema practicii, frații și surorile încă mai analizau dacă exista vreo îmbunătățire în purtare, în zel în slujire etc. luând aceste lucruri ca standarde pentru a determina dacă au sau nu creștere în viață.

Odată, într-un anumit loc, frații responsabili ai unei biserici, mi-au vorbit într-un glas spunând:

Există aici o soră care are o vorbire și o umblare pline de fermitate și delicatețe și care altădată era tăcută și blândă, cu adevărat spirituală și plină de viață.

Atunci le-am spus:

Dacă aceasta înseamnă a fi spiritual sau a avea viață, atunci statuia Mariei din biserica catolică este chiar mai spirituală și mai plină de viață deoarece ea este mai blândă și mai tăcută decât ea.

Tăcerea și blândețea ei erau pline de mireasmă omenească și de element omenesc, ele erau în întregime produsul efortului omenesc. Dacă vrem să știm care e starea unui credincios în viață noi nu ne putem baza pe ceea ce manifestă la exterior ci trebuie să simțim mireasma și elementul din spatele a ceea ce el manifestă. E mireasma omului sau mireasma Duhului Sfânt? De multe ori poate percepția noastră nu e exactă dar mirosul este exact. (e posibil ca un anumit articol de îmbrăcăminte să-ți pară foarte curat dar mirosindu-l, realizezi că e plin de un miros urât). Este ca și gustatul ceaiului - numai printr-o simplă gustare poți spune ce aromă are!