Credința se opune disperării

Cea mai mare poruncă a Bibliei este: CREDE! Observați răspunsul Domnului Isus la întrebarea iudeilor:

Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu? Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L-a trimis El. Ioan 6.28-29

Este ca și cum El ar fi spus: Primiți-Mă în inimile voastre prin credință; faceți așa și veți face totul. Aceste este TOTUL ABSOLUT. Orice lucru pe care-l face este fără valoare până când nu împlinești această lucrare, dar când ai crezut, Dumnezeu apreciază aceasta tot atât de mult ca și cum ai fi ținut toată Legea. De fapt, credința este acceptată în locul Legii:

Pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. Romani 4.5

Credința acestui om în Cristos este acceptată ca neprihănire, adică, în ziua judecății, el nu va fi condamnat, ci va fi considerat unul care niciodată nu s-a îndepărtat, nici măcar cu un pas, de calea Legii. Dacă credința este cea mai însemnată lucrare a lui Dumnezeu, atunci necredința este lucrarea diavolului. El se străduiește mai mult pentru a-i transforma pe oameni în necredincioși, decât în bețivi sau ucigași. Iar disperarea reprezintă cea mai rea stare de necredință. Față de celelalte păcate, necredința este asemenea ciumei printre celelalte boli, cea mai periculoasă; dar când se transformă în disperare, atunci ea este asemenea ciumii care aduce cu siguranță moarte.

Necredința este mugurele disperării, dar disperarea este necredința la cel mai înalt nivel.

Fiecare păcat rănește Legea și Numele lui Dumnezeu. Dar această rană este vindecată când păcătosul care se pocăiește vine la Cristos și prin credință se unește cu El. Iar prin Cristos, Dumnezeu îl primește pe păcătos în plinătatea neprihănirii și-Și vindecă Numele de dezonoarea pricinuită de păcatele săvârșite de om. Aceasta este o lucrare completă și glorioasă, înfăptuită prin îndurarea lui Dumezeu. Dar ce-ai spune despre un păcătos care nu dorește ca rănile Legii, care L-au dezonorat pe Dumnezeu, să fie vindecate?

Omul disperat nu-I îngăduie lui Cristos să vindece relele pe care păcatele lui le-au săvârșit împotriva lui Dumnezeu. După cum iudeii nemiloși și soldații romani și-au manifestat cruzimea față de fiecare mădular al trupului lui Cristos, punându-I o coroană de spini pe cap, străpungânduIi coasta cu o suliță și bătându-I cuie în mâini și picioare, tot astfel, sufletul disperat rănește întregul Nume al lui Dumnezeu. El așează o coroană de batjocură pe capul înțelepciunii SALE, și pironește mâinile atotputerniciei Sale, în timp ce consideră că păcatele lui sunt mai presus de puterea lui Dumnezeu de a-l mântui. Acest om rănește îndurarea lui Dumnezeu Care nu numai că ARE MILĂ ȘI DRAGOSTE, dar, ESTE MILĂ ȘI DRAGOSTE.

Care este suma acestei disperări?

Cu siguranță că ea reprezintă cea mai grea condamnare a ucigașului care atentează la viața lui Dumnezeu Însuși, căci plinătatea dragostei, înțelepciunii, puterii și îndurării Lui Dumnezeu Îi este cu mult mai naturală ființei Lui decât este sângele pentru viața unui om. Tremură și pocăiește-te, deoarece tu păcătuiești așa cum păcătuiesc locuitorii iadului.

Este semnificativ faptul că disperarea apare în mod clar în duhul Satanei care știe că nu poate fi iertat, și astfel păcătuiește cu o mânie la fel de înaltă ca cerul. Iar acest păcat are aceleași efecte în oameni ca și în Satan.

Dar ei zic: DEGEABA! Căci noi ne vom urma gândurile noastre. Ieremia 18.12

Uneori, un cerșetor frustat începe să-l blesteme pe proprietarul unei case care refuză să-i deschidă ușa. În mod similar, disperarea îl învață pe păcătos să rostească hule înaintea Dumnezeului cerurilor. Și odată ce intră disperarea, este aproape imposibil să împiedici pătrunderea basfemiei.

Tu, care îți petreci timpul plângând și suspinând din pricina crimelor tale îngrozitoare, de ce continui să lupți împotriva lui Dumnezeu? Poți descoperi puțină dragoste în inima ta față de El, deși pentru moment poate că nu simți nici o respirație a dragostei venind de la Dumnezeu spre tine? Te temi să păcătuiești împotriva Lui, chiar și atunci când se pare că nu mai ai nici o nădejde de îndurare din partea Lui pentru tine? Dacă DA, atunci fii liniștit! Poate credința ta este slabă, dar tu ești departe de a fi copleșit de disperare.

Iuda nu a fost condamnat pur și simplu pentru trădare și ucidere; căci alți oameni care și-au pângărit mâinile cu aceste păcate au fost iertați prin credința în acel sânge pe care l-au vărsat cu cruzime. Dar moartea și-a început domnia ei veșnică atunci când disperarea și absența pocăinței i-au umplut inima.

Așadar, înțelegând ce este disperarea, haideți să fugim de această prăpastie primejdioasă!