CrăciunulEul

Poșta mi-a adus și astăzi câteva felicitări de Craciun laolaltă cu maldăre de reclame și facturi. Desfac primul plic și ce văd? Pruncul Isus in ieslea Betleemului? Nuu… Magii aducând daruri? Nuuu… Păstorii vizitați de îngeri? Nu, nu și iar nu. În plic este o fotografie de familie a unui văr de-al doilea, cu el, ea și pruncul lor de trei ani. Zâmbind cu toții frumos, într-un chenar cu verde și roșu, cu un Moș Crăciun și un Moș de Zăpadă desenați de-a dreapta și de-a stânga cadrului foto, precum și-ar fi dorit fii lui Zebedei portofolii ministeriale in primul cabinet mesianic.

Fundalul este însă în totală contradicție cu chenarul… Familia domniei sale s-a pozat pe o plajă din Caraibe, în concediu. Sărbători Fericite - e tipărit pe spatele pozei - și mult noroc în viață!

Fericite să fie, mulțumim frumos pentru urare. ”Sărbători”? De fapt este una singură care le însumează pe toate: Crăciunul - cuvântul acesta de origine albaneză cu transfer semantic pur spiritual, adunând toate bucuriile și speranțele anului ce dispare în eternitate, proiectate acum anului următor…

Felicitarea nu-mi ura Crăciun Fericit și nici nu propunea prin simbolistică sau text un Dumnezeu coborât din transcendent în imanent; doar o referire la noroc, unul în variantă chioară, cu mesajul subliminal implicit: ”Uite noi unde am ajuns și tu nu”.

Să fie clar, mă bucur să aflu că prietenii mei s-au plimbat. Am sute de nume în agendă, și pe rețelele sociale Hi5 și Facebook; privesc cu plăcere pozele puse acolo cu scene de familie și imagini din voiajuri, tocmai de asta îi țin în lista de contacte să mai știu de ei și de copiii lor.

Dar dacă trimiți cuiva o felicitare la mijlocul lunii Decembrie, (fără să-i amintești că de fapt tradiția creștină a ”confiscat” o sărbătoare păgână), transformi cartonașul cu pricina într-un simbol spiritual.

Din păcate felicitările au ajus să fie înlocuite cu poze de familie iar darurile aduse de magi lui Isus s-au transformat și ele în ”eu îți cumpăr ție/tu îmi cumperi mie”, totul pentru mine-mie-îmi-mi-nouă-ne… Reflexivul persoanei întâi. Creștini cu numele dar și din cei la biserică mergători și de Dumnezeu temători, scot din cadru pe Maria, Iosif și Pruncul ca să se așeze ei în centru… Restul Universului gravitează în jurul lor.

Din ce în ce mai agresiv, Craciunul a ajuns să fie un alt pretext pentru autoservire și autoslujire…

Când pui la poștă o felicitare de Crăciun, pune și poze cu tine și familia. Dar nu în locul Pruncului înfățișat precum în Evanghelia după Luca, ci alături.

Anul viitor, pune-L pe Isus în centru și tu stai mai spre margine… Că doar nu e Hallowen ca să te etalezi cu coarne cu tot.

Crăciun Fericit tuturor!

Ovidiu Radulescu - ovidiuradulescu.com