Comuniunea personală

Comuniune personală - Importanța ei pentru credincioși

Eu cred că este posibil a avea o comuniune personală incandescentă cu Dumnezeu. Și mai cred că noi ar trebui să avem într-atâta părtășie cu Dumnezeu, încât, asemenea lui Moise, să se vadă pe fețele noastre ceva din strălucirea Lui.

Cu Dumnezeu e ușor de trăit

Ce bine ar fi dacă am învăța că este ușor să trăiești cu Dumnezeu. El Își aduce aminte din ce suntem făcuți, știe că suntem țărână. Este adevărat, uneori ne pedepsește. Dar chiar și aceasta o face cu un zâmbet, cu zâmbetul mândru și tandru al unui Tată care Se bucură enorm de un fiu imperfect, dar promițător, care, pe zi ce trece, ajunge să semene tot mai mult cu Cel al cărui copil este.

Părtășia cu Dumnezeu este nespus de încântătoare. El are comuniune cu răscumpărații Lui într-o manieră lejeră, lipsită de inhibiții, aducătoare de odihnă și vindecare pentru suflet. El nu este suspicios și nici egoist sau capricios. Așa cum este El azi Îl vom găsi și mâine și poimâine și anul viitor. Nu este deloc greu să Îi fii pe plac, deși s-ar putea să fie greu să Îi mulțumești. El așteaptă de la noi numai ceea ce El Însuși ne-a dăruit. El este prompt în a remarca orice mic efort de a-I fi pe plac și la fel de prompt în a ne trece cu vederea imperfecțiunile atunci când știe că am intenționat să facem voia Lui. El ne iubește pentru ceea ce suntem și prețuiește dragostea noastră mai mult decât galaxiile lumilor nou create.

Realitatea religiei

Omul care L-a întâlnit pe Dumnezeu nu mai umblă după nimic altceva - el a găsit deja, nu caută lumină - Lumina a strălucit deja asupra lui. Certitudinea lui poate părea fanatică, dar el deține siguranța celui care cunoaște prin experiență. Religia lui nu este din auzite, el nu este o copie, o reproducere, ci este originalul produs de mâna Duhului lui Dumnezeu.

În mâinile DUHULUI

Lucrarea primordială a Duhului Sfânt este de a readuce sufletul la părtășie strânsă cu Dumnezeu prin spălarea nașterii din nou. Pentru a realiza aceasta, mai întâi El Îl descoperă pe Cristos inimii căite. Apoi merge mai departe, luminând sufletul nou născut cu raze tot mai strălucitoare țîșnite de pe fața lui Cristos și conduce inima supusă înspre adâncimi și înălțimi de cunoaștere și comuniune divină. Rețineți că noi Îl cunoaștem pe Cristos numai pe măsură ce Duhul ni-L descoperă și avem din El doar atât cât Duhul Sfânt ne dăruiește.

Dumnezeu vrea închinători înainte de lucrători. Într-adevăr, singurii lucrători de dorit sunt cei care au învățat pierduta artă a închinării. E de neconceput ca un Dumnezeu suveran să fie așa lipsit de lucrători, încât să pună în lucrare pe oricine care este cât de cât înzestrat, indiferent de calitățile morale ale acelui om. Pietrele înseși Îl vor lăuda dacă va fi nevoie, și o mie de legiuni de îngeri vor sări să facă voia Lui.

Duhul dorește, cu siguranță, să împartă daruri și putere pentru slujire dar sfințenia și închinarea spirituală sunt pe primul loc.

A-L cunoaște pe Dumnezeu

Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu e necesar să ne asemănăm Lui într-o oarecare măsură, căci lucrurile care nu au absolut nici o asemănare între ele nu se potrivesc, și între ființele complet diferite nu poate exista comuniune. Prin urmare, e necesar să folosim orice mijloc al harului pentru a ne aduce sufletele în armonie cu caracterul lui Dumnezeu.

Pentru a ne bucura de o cunoaștere tot mai mare a lui Dumnezeu va fi nevoie să trecem dincolo de țintele fixate cu atâta ușurătate de bisericile evanghelice moderne. Trebuie să ne ațintim inimile asupra lui Dumnezeu, și, în mod voit, să căutăm să ne ridicăm deasupra nivelului mediocru al creștinătății din zilele noastre.

Probabil cea mai gravă acuzație ce se poate aduce creștinilor moderni este aceea că nu Îl iubim suficient de mult pe Cristos. Cristosul bisericilor fundamentaliste este puternic dar lipsit de frumusețe. Rar găsim pe cineva de pe a cărui față să iradieze iubirea pentru Cristos. SPER CĂ NU E O DOVADĂ DE LIPSĂ DE DRAGOSTE CÂND AFIRM CĂ, DUPĂ PĂREREA MEA, BUNĂ PARTE DIN LAUDELE CARE I SE ADUC LUI DUMNEZEU ÎN CERCURILE CONSERVATOARE SUNT FORMALE ȘI FORȚATE, DACĂ NU DE-A DREPTUL NESINCERE.

Multe din bine-cunoscutele noastre cântări de laudă la adresa lui Cristos sunt superficiale și neconvingătoare. Unele sunt chiar șocante prin limbajul lor amoros și îl fac pe sufletul temător de Dumnezeu să le perceapă ca pe un fel de lingușire adusă Celui pe care nici compozitorul, nici cântărețul nu-L cunsc. Totul seamănă cu un cântec de dragoste, singura deosebire constând în substituirea numelui unui iubit pământesc cu numele lui Cristos.

Libertatea în Dumnezeu

Cu cât părtășia noastră cu Dumnezeu devine mai bună, cu atât viețile noastre devin mai simple. Acele formalități care sunt așa de necesare pentru a menține o prietenie oarecare pot fi date la o parte când prietenii adevărați stau împreună. Prietenii adevărați au încredere unul în altul.

Dumnezeu nu este mulțumit până când nu se dezvoltă între El și copiii Lui o atitudine lipsită de formalitate, care nu necesită stimulente artificiale. Adevăratul prieten al lui Dumnezeu poate sta în prezența Lui în tăcere timp îndelungat. Încrederea totală nu are nevoie de cuvinte de asigurare.

Cristos nu poate fi cunoscut fără un sentiment de venerație și teamă care să însoțească această cunoaștere. El este CEL MAI FRUMOS DINTRE ZECE MII DAR ESTE DE ASEMENI DOMNUL ÎNĂLȚAT ȘI PUTERNIC.

EL ESTE PRIETENUL PĂCĂTOȘILOR DAR ESTE DE ASEMENI, SPAIMA DIAVOLILOR!

EL ESTE BLÂND ȘI SMERIT CU INIMA, DAR ESTE, DE ASEMENEA, DOMN ȘI CRISTOS CARE VA VENI SĂ FIE JUDECĂTORUL TUTUROR OAMENILOR.

Nici un om care Îl cunoaște îndeaproape nu poate fi ușuratic în prezența Lui.