Cheia pentru a percepe duhul pacientului

   Cheia pentru a percepe duhul pacientului

   Pentru a cunoaşte starea unui pacient, trebuie să avem în vedere două laturi: a lui şi a noastră. Dacă vrei să ştii de ce suferă o persoană, trebuie să recunoşti mai întâi trăsătura ei cea mai pronunţată. Ea va fi atât de evidentă încât, oricât ar încerca persoana în cauză, nu o va putea ascunde. O persoană mândră va arăta mândrie. În cazul unei persoane triste, nota de tristeţe va transpare chiar şi în râsul ei. În mod invariabil, natura unei persoane se va cunoaşte prin impresia pe care aceasta o lasă asupra altora.

   În Biblie există multe versete care descriu diferite tipuri de duhuri. Unii oameni au un duh nechibzuit. Alţii au un duh împietrit. Alţii au un duh mâhnit, un duh  trufaş, altul un duh deprimat şi aşa mai departe...

   De unde provin aceste stări diferite ale duhului?

   Desigur, în starea lui normală, duhul nostru uman este pur. El are menirea sa-L exprime pe Duhul lui Dumnezeu. Cum se poate atunci vorbi de un duh împietrit, sau mândru, sau trufaş, sau neiertător, sau gelos?

   Răspunsul este:

   - omul din afară şi omul din lăuntru sunt separaţi şi, prin urmare, starea omului din afară devine cea a omului din lăuntru.

   Duhul este împietrit deoarece este îmbrăcat în împietrirea omului din afară, este mândru deoarece e îmbrăcat cu mândria omului din afară, e gelos din cauza geloziei omului din afară. Iniţial, duhul are o natură neutră, dar poate să preia caracterul omului din afară dacă acesta nu este zdrobit.

   Duhul nostru îşi are originea în Dumnezeu. Prin urmare, la origine, el este pur, înainte sa fie afectat de starea impură a omului din afară. Dar el devine mândru sau împietrit numai din cauză ca omul din afara nu e zdrobit. Cât de mult starea omului din afară, întinează duhul! Aşadar, pentru a curăţa duhul, omul nu trebuie să rezolve problema duhului ci problema omului din afară.

   După "culoarea" duhului care se revarsă în afară putem să detectăm imediat dacă omul nu a fost încă zdrobit. Starea particulară a omului din afară e descoperită de tipul de duh cu care intrăm în contact.

   Odată ce am învăţat să ajungem la duhul omului, ştim exact care e nevoia lui. Secretul cunoaşterii omului constă în a ajunge la duhul lui - În a simţi cu ce este îmbrăcat. Acesta este principiul fundamental pentru cunoaşterea altui om: de a-i simţi, de a-i gusta duhul.

   Pe masură ce duhul se arată, el descoperă natura omului din afară, căci duhul nostru îşi  ia culoarea de la omul din afară când se manifestă.

   Când un om are o anumită caracteristică puternică, aceasta este ca un lucru care stă în faţa ta. E suficient să întinzi mâna şi să-l atingi. Dacă-l pipăi, vei şti ce este. Îţi vei da seama că acest lucru este omul din afară care nu e zdrobit. Prin urmare, dacă poţi să simţi duhul omului, îi vei cunoaşte starea. Vei ştii ce scoate la lumină sau ce încearcă să ascundă. Deci, repetăm: dacă vrei să cunoşti omul, trebuie să-i cunoşti duhul.