Ceasul luptei

"Ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul."

   Ce reprezintă ZIUA CEA REA la care se referă Pavel? Învăţaţii care au studiat Biblia au acordat o deosebită atenţie acestei fraze scurte. Unii prezintă ZIUA CEA REA ca fiind întreaga viaţă a creştinului aici pe pământ. Datorită acestei interpretări, îndemnul ar suna aşa:

   "Trebuie să vă îmbrăcaţi cu toată armătura lui Dumnezeu pentru a putea persevera până la sfârşitul vieţii, care nu e altceva decât un lanţ de suferinţe şi încercări."

   Iacov era de aceeaşi părere, când privea înapoi la viaţa lui:

   "Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele".

   Pentru unii, nici o zi nu este însorită. Fiecare zi îşi are partea ei de rău; nu avem nevoie să purtăm grijile de mâine pentru a creşte povara zilei de azi!

   Scriptura vorbeşte de pâinea  zilnică; de asemenea, vorbeşte şi de o cruce zilnică, pe care ni se spune să o luăm, nu să o facem! Aici nu se referă la crucile pe care noi înşine ni le facem. În providenţa Sa, Dumnezeu va pregăti totdeauna crucea Sa pentru noi. Şi deşi El ne spune în mod explicit să o ridicăm, niciodată nu ne spune s-o punem jos. Durata vieţilor noastre e echivalentă cu durata încercărilor noastre.

   S-a vorbit mult de suferinţele lui Iov în timpul încercării lui dar iată ce spune el despre prosperitatea lui de la început:

   "N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine!"

   Chiar dacă patul îi era moale, aşa cum şi-ar fi dorit orice om, Iov se frământa, neputând să doarmă sub povara duhului său apăsat. El ne spune din propria experienţă că cele mai frumoase răsplătiri de pe pământ nu vor putea satisface aspiraţia sufletului omenesc. În calitate de creştini, chiar şi cele mai frumoase clipe devin o cruce de purtat, deoarece ne opresc de la cununa noastră.

   Orice zi petrecută în această lume rea este o zi mai puţin petrecută în prezenţa lui Cristos.

   Singura consolare în acest rău e faptul că durează puţin. De fapt, viaţa noastră este doar O ZI REA. Câţiva paşi, şi vom depăşi furtuna. Există o permanentă spărtură între cel sfânt şi cel păcătos în această privinţă. Ei se aseamănă cu doi călători care străbat aceeaşi ţară, dar în direcţii  diferite, amândoi fiind surprinşi de furtună. Oricum, omul sfânt se îndepărtează de ploaie şi curând va scăpa de ea. Când moartea va veni, el se va bucura din nou de veme bună. Dar omul rău se îndreaptă spre furtună. Cu cât merge mai departe, cu atât are parte de mai mult rău. Şi totuşi ceea ce întâmpină el aici pe pământ nu e decât o scânteie în comparaţie cu marea furtună pe care o va întâmpina când va muri. În iad va fi potopul mâniei lui Dumnezeu! Atât de sus, datorat mâniei Sale neprihănite, cât şi jos, datorat acuzaţiilor cugetului păcătosului.

   O altă explicaţie a expresiei ZIUA CEA REA se referă nu la durata întregii noastre vieţi pe pământ, ci mai ales la acel timp în care avem parte de suferinţă. Deşi întreaga noastră viaţă e rea, dacă o comparăm cu binecuvântările cerului, totuşi când comparăm o anumită parte a vieţii cu alta, putem s-o numim pe una bună şi pe cealaltă rea. Pământul e mijlocul dintre cer şi iad; el e separat de amândouă. Noi mergem în sus şi în jos înainte de a atinge finalul călătoriei noastre.

   În mod inevitabil, noi găsim cea mai adâncă mlaştină când suntem cel mai aproape de sfârşitul călătoriei - adică de moarte - şi în această mlaştină se scurg toate celelalte probleme ale vieţii, după cum izvoarele se varsă într-un mare râu. Moartea, fiind râul cuprinzător, îmi imaginez că ea este în primul rând ceea ce Pavel sugera prin ZIUA CEA REA.