Ce va căuta Cristos -2-

Într-o bună zi, o femeie tânără și-a abandonat mașina și mergea pe jos deznădăjduită. Am oprit și am aflat de la ea că a rămas fără benzină. Așa că m-am dus la o benzinărie, am cumpărat o canistră de benzină și m-am întors la mașina ei. În timp ce îi turnam benzină în rezervor îmbrăcat în costumul meu de duminică, mi-a venit în minte următorul gând: Îmi doresc ca toți membrii Bisericii Moody să mă poată vedea acum! -MOTIVAȚII AMESTECATE! - Cum pot deveni acceptabile aceste fapte pentru Dumnezeu? Putem fi oare răsplătiți pentru niște fapte făcute cu motivații care nu sunt complet pline de dragoste sau lipsite de egoism? Da, aici Mântuitorul nostru ne pregătește din nou pentru ziua în care ne va fi judecător. Noi nu trebuie să lucrăm pentru Cristos așa cum lucrează un angajat pentru angajatorul lui, ci ca niște fiice și fii din sânul unei familii iubitoare.

CRISTOS LUCREAZĂ ÎN NOI ÎNȘINE ȘI PRIN NOI PENTRU CA SĂ FIM PLĂCUȚI TATĂLUI!

Cristos ne ia faptele făcute cu bune intenții și le curăță pentru ca ele să devină acceptabile pentru Dumnezeu. Petru a scris:

Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să adeceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin ISUS HRISTOS. 1 Petru 2.5

JERTFE PLĂCUTE LUI HRISTOS!

Noi am văzut că faptele bune făcute înaintae de convertirea noastră nu au nici un merit de niciun fel; însă motivul pentru că ele Îi sunt prezentate Tatălui prin Cristos! Pentru că suntem alipiți de Cristos, noi putem spune că Tatăl le vede ca fiind făcute de Cristos!

Pavel a spus că noi ar trebui să aprobăm lucrurile excepționale CA SĂ FIȚI CURAȚI ȘI SĂ NU VĂ POTICNIȚI PÂNĂ ÎN ZIUA VENIRII LUI CRISTOS, PLINI DE ROADA NEPRIHĂNIRII, PRIN ISUS HRISTOS, SPRE SLAVA ȘI LAUDA LUI DUMNEZEU. (Filipeni 1.10b-11) Prin Isus Cristos, faptele noastre neprihănite sunt SPRE SLAVA ȘI LAUDA LUI DUMNEZEU. Reformatorii au avut dreptate: Înainte de mântuirea noastră, faptele bune nu aveau nici un merit în ochii lui Dumnezeu. Însă ar fi trebuit ca ei să accentueze faptul că după convertirea noastră, noi ne putem prezenta în fața lui Dumnezeu, iar jertfa noastră dvine O JERTFĂ VIE, SFÂNTĂ, PLĂCUTĂ LUI DUMNEZEU: ACEASTA VA FI DIN PARTEA VOASTRĂ O SLUJBĂ DUHOVNICEASCĂ. (Romani 12.1b)

Dumnezeu este deosebit de încântat când Își vede Fiul în noi. Astfel, după convertirea noastră, faptele noastre nu ar trebui să își aibă originea în fire, ci în lucrarea Duhului. Cristos a învățat:

Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâneți în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine... căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic. (Ioan 15.4-5)

Cristos ne cheamă să producem roade care vor dăinui. Deși fructele pier repede, există un gen de fruct care rămâne pe veci. Aceasta este roada Duhului, lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt în viețile noastre.

LUCRĂRILE CELE MAI ACCEPTABILE SUNT CELE FĂCUTE DIN CONVINGEREA CĂ NU EXISTĂ NICI UN MERIT ÎN NOI, CI NUMAI ÎN CRISTOS.

Faptele bune pe care le va urmări Cristos au câteva caracteristici comune: disponibilitatea de a jertfi, o credință plină de bucurie și angajamentul de a persevera așa cum a făcut și Moise:

Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută. (Evrei 11.6)

Și firește, la rădăcina unor asemenea fapte este dragostea pentru Dumnezeu, disponibilitatea de a sluji și cunoașterea faptului că tot ce ne dă Tatăl este bun pentru noi. Da, este adevărat că DUMNEZEU CAUTĂ ACELE FAPTE PE CARE EL ÎNSUȘI LE-A FĂCUT PRIN NOI!

IATĂ CARE SUNT FAPTELE CARE VOR FI EVIDENȚIATE ÎN MOD SPECIAL, CELE PENTRU CARE SE PROMITE O MARE RĂSPLATĂ:

1. Acceptarea cu bucurie a nedreptății;

2. Generozitatea în plan financiar;

3. Ospitalitatea;

4. Discplină spirituală;

5. Credincioșia în ce privește vocația noastră;

6. Iubirea celor de neiubit;

7. Integritatea doctrinară;

8. Investiția în oameni;

9. Așteptarea întoarcerii lui Cristos;

10. Acceptarea suferinței.