Ce este o descoperire?

   Ce este o descoperire prin Duhul Sfânt? Cât de mult trebuie să vedem înainte ca să fie o descoperire?

   Evrei 4.13 ne poate ajuta să raspundem. REVELATIA NE FACE ÎN STARE SĂ VEDEM CEEA CE DUMNEZEU VEDE. Toate lucrurile sunt goale şi descoperite înaintea Lui. Ochii noştri sunt acoperiţi, nu ai lui Dumnezeu. Când Dumnezeu ne deschide ochii ca să putem să cunoaştem intenţiile inimii noastre şi gândul nostru cel mai profund după cum ne cunoaşte El Însuşi - aceasta este descoperirea. Aşa cum suntem goi şi descoperiţi înaintea Lui, tot aşa suntem înaintea propriilor noştri ochi atunci când primim descoperirea. Aceasta este descoperirea: SĂ PUTEM VEDEA CEEA CE VEDE DUMNEZEU!

   Când Dumnezeu Se îndură de noi şi ne dă chiar o mică descoperire, astfel încât să ne vedem pe noi înşine aşa cum ne vede El, atunci ne vom prăbuşi imediat în ţărână. Nu trebuie să încercăm să fim smeriţi. Cei care trăiesc în lumină nu pot fi mândri. Numai dacă trăim în întuneric, putem fi mândri. În afara luminii lui Dumnezeu, oamenii pot să fie trufaşi şi aroganţi, dar sub descoperirea luminii ei nu pot face altceva decât să se proşterană înaintea Lui. Aşa cum vedem, devine tot mai evident faptul că este foarte dificil să explicăm acest aspect al separării naturalului de spiritual, a omului din afară de omul dinlăuntru. Problema se rezolvă numai dacă există descoperire. Ori de câte ori poţi să faci deosebire în privinţa gândurilor şi a intenţiilor inimii, poţi să fii sigur că duhul şi sufletul sunt despărţite.

  Dacă doreşti să fii folosit de Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, vei lăsa ca lumina LUI să strălucească asupra ta. Te vei îndrepta spre El şi-I vei spune: "O, Doamne, în mine nu se poate avea deloc încredere. Nu ştiu pe cine acuz, nici ce păcat mărturisesc. Numai prin lumina Ta pot să ştiu."  Înainte de a primi iluminarea, poţi spune că eşti păcătos, dar îţi lipseşte pocăinţa unui păcătos, poţi crede că te urăşti, poţi spune că îţi lipseşte sentimentul de abnegaţie. Odată ce vine lumina, vălul este dat la o parte şi se vede "realul" sau "originalul". Lumina îţi arată cine eşti şi ce ai făcut tot timpul. Din acel moment, vei şti înlăuntrul tău ce aparţine eului. Fără această judecată a luminii nu poţi nici măcar să imiţi, este imposibilă imitaţia.

   Ceea ce face Dumnezeu este să pătrundă în omul dinlăuntru cu o lumină pătrunzătoare. Aceasta poate să se întâmple în timp ce asculţi un mesaj sau te rogi, sau ai părtăşie cu alţii, sau te plimbi singur. ACEASTĂ LUMINĂ INCOMPARABILĂ ne arată cât de mult din ce este în noi aparţine eului nostru. Ne descoperă că aproape nimic din ce iese din noi nu-I aparţine lui Dumnezeu. În discuţii, în activităţi, în muncă, în predică, în ajutorul dat altora - în orice domeniu al vieţii - eul a pătruns peste tot. Totuşi, odată ce eul nostru ascuns este adus la lumină, ne vom condamna omul din afară în mod spontan. În diverse situaţii, ori de câte ori eul nostru se va manifesta, vom regreta şi-l vom judeca instantaneu. Numai după iluminare putem să separăm sufletul în duh. Apoi vom trăi înaintea lui Dumnezeu cu duhul nostru eliberat. Duhul este acum curat şi nu mai este o piedică pentru Dumnezeu. Astfel, separarea sufletului de duh depinde de o iluminare, adică putem să vedem aşa cum vede Dumnezeu. Ce vede Dumnezeu? El vede ceea ce noi nu putem vedea. Noi suntem orbi la ceea ce este din noi, crezând că este de la Dumnezeu. Ceea ce am afirmat că este bine, acum, în lumină, condamnăm. Ceea ce trecea drept spiritual, acum recunoaştem că este carnal şi ceea ce credeam că este de la Dumnezeu, acum ştim că este de la EU.

   A vedea astfel te eliberează de greutatea de moarte a eului. A vedea, este lucrarea lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este lucrător pentru că te iluminează ca să poţi să dai la o parte omul din afară. Aceasta nu însemnă că după ce ai auzit Cuvântul începi să te schimbi treptat, de parcă a vedea ar fi un pas şi a da la o parte este altul. NU, ILUMINAREA ÎNSEAMNĂ A DA LA O PARTE, cele două au loc simultan. De îndată lumina pătrunde, carnea este moartă, fiindcă ea nu poate să trăiască în această lumină. Când cineva ajunge în lumină, se proşterne. Lumina i-a învins carnea. Preaiubiţilor, aceasta înseamnă eficacitate. Dumnezeu nu vorbeşte şi apoi aşteaptă ca tu să produci ceva. Cuvântul Lui este eficace în viaţa ta.

   Fie ca Dumnezeu să ne deschidă ochii ca să vedem importanţa disciplinei Duhului Sfânt şi a descoperirii SALE!