Ce este nous-ul?

   Ce este nous-ul?

   Ce este acest nous (minte) despre care vorbeşte Noul Testament?

   Putem privi acest subiect din trei unghiuri diferite: privit din punct de vedere fizic, spunem că noi, fiinţele omeneşti, posedăm creier; dintr-o perspectivă psihologică abordat, avem nous; iar din punct de vedere spiritual, avem intuiţie. Ceea ce ţine de materie este numit CREIER; ceea ce ţine de intelect sau raţiune este numit NOUS. Deşi nu îndrăznim să afirmăm că nous-ul reprezintă mintea în totalitatea ei, oricum el ocupă o parte semnificativă a ei. Prin intuiţia duhului nostru primim mesaje de la Dumnezeu. Prin nous-ul sufletului nostru ne este interpretat şi făcut cunoscut acel mesaj. Cunoaştem voia lui Dumnezeu prin intuiţie, dar intuiţia, neposedând raţiune şi nefiind sistematică, trebuie să fie explicată de nous.

   Să mai spunem că omul are trei organe diferite pentru cunoaştere. În trup este creierul, în duh este intuiţia şi în suflet, nous-ul. Când se face disecţie pe creier, nu se vede altceva decât o materie cenuşie, respectiv albă. Intuiţia, la rândul ei, este ceva ce uneori percepem, alteori nu. Ea este entitatea aflată adânc înlăuntrul nostru. Nous-ul însă se află între intuiţie şi creier. El interpretează înţelesul mesajului din intuiţie şi îndrumă creierul să-l exprime în cuvinte. În cazul în care nous-ul unui creştin nu este dezvoltat corespunzător, chiar dacă el are o intuiţie puternică şi un creier foarte ascuţit, viaţa lui va fi lipsită de orice standard; îşi va petrece zilele în mod nechibzuit. Nu va fi în stare să exprime ceea ce se află înlăuntrul lui, nici chiar atunci când predică. Toate acestea se datorează faptului că nous-ul lui nu este înnoit.

   Nous-ul păcătosului

   Să ne oprim la nous-ul păcătosului. El are un nous stricat şi depravat, deşert, carnal. Aşa este starea nous-ului celui păcatos.

   Acum sunteţi mântuiţi. Dar dacă vă aduceţi aminte de experienţa voastră înainte de a fi mântuiţi, ce s-ar putea spune despre atitudinea voastră faţă de Dumnezeu? Care este situaţia nous-ului unui păcătos înaintea Lui?

   Să presupunem că se află aici un păcătos nerod, care nu ştie aproape nimic. Dar dacă vei începe să discuţi cu el despre Dumnezeu, ţi se va împotrivi cu tot felul de argumente. Va insista că nu există Dumnezeu. Vei fi surprins de afirmaţia aceasta venind din partea unui nerod. De ce vorbeşte el aşa? Deoarece mintea lui este întunecată. Nous-ul lui e este întunecat şi mort. Duhul lui este complet în întuneric. El nu are nici o modalitate de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi este tot incapabil de a înţelege căile lui Dumnezeu. Ce anume îl face să vină cu toate aceste argumente împotriva lui Dumnezeu? Nous-ul lui stricat, deşert şi întinat. Aşa stau lucrurile cu omul nerod.

   Însă ce se întâmplă cu omul inteligent, cu cel care poate să discute despre Dumnezeu la nivel filozofic? El susţine că ştie totul, totuşi nu vrea să creadă în Dumnezeu. Încearcă să găsească motive pentru a-L respinge. El se împotriveşte lui Dumnezeu  la fel de mult ca şi cel neînţelept. Cu toate că, în privinţa a nenumărate lucruri, înţeleptul şi nebunul trăiesc în lumi diferite, când e vorba de a nu crede în Dumnezeu, ei sunt una în chip desăvârşit. Aceasta nu are altă cauză decât aceea că nous-ul amândurora este întunecat şi duhul lor este mort. Nous-ul lor fiind mort, ei nu sunt în stare să primească lumina lui Dumnezeu. Gândurile lor sunt nestrunite şi confuze. De aceea, Dumnezeu declară, în cazul celor care pier că:

   "dumnezeul acestei lumi a orbit minţile celor necredincioşi, ca lumina slavei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei."