Ce este creșterea vieții? -1-

Dacă dorim să avem o cunoaștere mai profundă a vieții trebuie să știm ce este creșterea vieții. Există mulți frați și surori despre care nu se poate spune că le lipsește râvna din dragostea inimilor lor pentru Dumnezeu și nici prețul pe care l-au plătit nu poate fi considerat insuficient, dar deoarece nu știu ce e adevărata creștere a vieții ei au multe puncte de vedere greșite și multe preocupări greșite, de aceea creșterea reală a vieții e limitată și cât de regratabil e acest lucru... Prin urmare, pentru ca noi să avem o cunoaștere exactă și o urmărire potrivită a căii vieții vom petrece timp pentru a vedea ce este creșterea vieții dar, înainte de aceasta ne vom ocupa de partea negativă și anume, vom vedea ce NU ESTE CREȘTEREA VIEȚII.

CREȘTEREA VIEȚII NU ESTE ÎMBUNĂTĂȚIREA PURTĂRII: Îmbunătățirea purtării unei persoane înseamnă schimbarea, din una rea în unavirtuoasă, din una rea în una bună. E ceea ce oamenii numesc părăsirea căilor rele și întoarcerea la căile drepte sau depărtarea de rău și urmărirea virtuții. De exemplu, un om era foarte mândru iar acum e umil, de multe ori îi ura pe alții, acum îi iubește, de obicei era iritabil, se mânia ușor, dar acum temperamentul lui e calm. Toate acestea pot fi considerare ca îmbunătățirea purtării. Atunci când îmbunătățirea purtării unui om e vizibilă, se poate spune că el a experimentat creșterea vieții? Nu! De ce spunem noi așa? Deoarece purtarea și viața sunt lucruri care în mod clar fac parte din două lumi diferite.

Așa cum răul este altceva decât viața, la fel și binele este altceva decât viața. Așa cum răul nu este viață tot astfel, binele nu este viață. Răul și binele - deși diferite în natură, fac parte din aceeași lume, ambele sunt altceva decât viața și niciuna nu e viață. Astfel, în Biblie, binele și răul nu sunt doi pomi ci un singur pom; viața este un alt pom fiind ceva din altă lume, o altă împărăție- Gen. 2.9 Putem spune că binele și răul pe de o parte și viața pe de altă parte în mod clar fac parte din două categorii diferite. Astfel, prin propria sa decizie și prin propriul efort, un om își poate îmbunătăți considerabil purtarea și totuși el poate fi imatur și slab în viața lui Dumnezeu. Motivul este acela că îmbunătățirea sa e complet separată de viață, își are sursa în propria sa lucrare și nu în viață. Ceea ce el a îmbunătățit nu e rezultatul creșterii sale în viață, prin urmare CREȘTEREA VIEȚII NU ESTE ÎMBUNĂTĂȚIREA PURTĂRII.

CREȘTEREA VIEȚII NU ESTE EXPRESIA PIETĂȚII: ce este expresia creșterea pietății? Expresia pietății diferă de îmbunătățirea purtării. Îmbunătățirea purtării e față de oameni ceea ce înseamnă că înaintea oamenilor purtarea și caracterul cuiva s-au îmbunătățit și au devenit mai bune ca înainte. Expresia pietății este față de Dumnezeu ceea ce înseamnă că atitudinea cuiva față de Dumnezeu e plină de reverență, teamă, iar respectiva persoană e devotată și sinceră. Totuși, fie că e vorba de îmbunătățirea purtării sau expresia pietății, nici una din ele nu e creșterea vieții. Poate unii credincioși sunt plini de reverență și devotament - ei nu îndrăznesc să fie lipsiți de respect sau neglijenți în purtare și acțiune. Nu putem spune că aceste expresii nu sunt bune dar nici nu putem spune că reprezintă creșterea vieții. Motivul e acela că asemenea credincioși privesc la Dumnezeu doar ca la Unul care este sus, deasupra tuturor, Unul care e vrednic de reverență și teamă - prin urmare, ei au o inimă plină de venerație și o expresie a pietății dar, în legătură cu felul în care Dumnezeu în Cristos locuiește în om ca viață a omului și în felul în care prin lucrarea legii acestei vieți El este înăuntrul omului ca să fie Dumnezeu pentru om, ei poate nu au nici cea mai slabă cunoștință și nici cea mai mică experiență. Deși ei au expresia pietății totuși aceasta nu se datorează creșterii vieții lui Dumnezeu înlăuntrul lor. Prin urmare, nu e un indiciu al faptului că ei au creșterea vieții înlăuntrul lor. Deci creșterea vieții nu e expresia pietății!

CREȘTEREA ÎN VIAȚĂ NU ESTE SLUJIREA PLINĂ DE ZEL: Ce este slujirea plină de zel? Înseamnă că altădată un credincios era indiferent și rece față de lucrurile lui Dumnezeu; acum el se implică cu entuziasm în slujirea lui Dumnezeu. Sau altădată venea rar la întâlniri iar acum e prezent la fiecare întâlnire, altădată nu era preocupat de biserică dar acum participă la toate tipurile de servicii ale bisericii. Deși o slujire plină de zel manifestă înflăcărarea unui credincios față de DOMNUL și sârguința lui în slujirea Domnului și deși de multe ori este lăudat de oameni, totuși e foarte posibil ca un astfel de zel să fie amestecat cu multă agitație, activitate și interese umane. De asemeni e posibil ca asemenea slujire să fie conform puterii sufletești a omului și să depindă de tăria omului - ea nu își are sursa în CĂLĂUZIREA DUHULUI SFÂNT; ea depinde chiar mai puțin de viața lui Cristos și nici nu îi ajută pe oameni să aibe o unire mai profundă cu Dumnezeu. Astfel, o asemenea slujire plină de zel nu își are sursa în viață și nu e a vieții prin urmare nu e creșterea vieții.

Ex. În Biblie, vedem că apostolul Pavel înainte ca să fie mântuit, el Îl slujea cu zel pe Dumnezeu el Îl putea sluji pe Domnul la exterior prin propriul entuziasm și putere. În acel timp el nu primise viața lui Dumnezeu. Aceasta ne arată că e posibil ca faptul de a-L sluji cu zel pe Dumnezeu nu e deloc legat de viață. Nu indică absolut deloc starea vieții unei persoane. Prin urmare, creșterea vieții nu este nici slujirea plină de zel.