Ce este chemarea?

CHEMAREA este pur și simplu modelarea sarcinii voastre de către Dumnezeu și invitarea voastră să-L slujiți în locul și îndeletnicirea alese de El. Găsirea locului vostru în slujirea lui Cristos este cheia pentru a observa firele rânduite numai pentru voi. Vi se oferă acea senzație de potrivire ca o mănușă și vă dă siguranța adusă de faptul că sunteți conștienți că vă folosiți darurile și voința în primul rând pentru scopurile lui Dumnezeu, nu pentru ale voastre. Când voința voastră ajunge să fie aliniată cu voia lui Dumnezeu, chemarea Sa pentru voi și-a găsit locul.

Biblia formulează clar punctul de plecare pentru acest lucru - și el nu este nemaipomenit de greu de găsit. În Biblie veți observa că, ori de câte ori cineva se află la conducere, Dumnezeu nu precupețește nimic ca să pronunțe caracterul și viziunea persoanei care urmează acea chemare: EL A FĂCUT CE ESTE DREPT ÎNAINTEA DOMNULUI (vezi de exeemplu, 2 Împărați 14.3,15.3,34); EL A FĂCUT CE ESTE RĂU ÎNAINTEA DOMNULUI -vezi de exemplu, 2 Împărați 13.2,11, 14.24). Unul dintre aceste două rânduri rezumă ani întregi ai unei vieți de om.

Chemarea s-ar putea să nu fie neapărat atrăgătoare pentru voi, dar ea vă va îmboldi sufletul într-un mod imposibil de evitat, indiferent cât de mare ar fi prețul urmării ei. O numim mai liber CHEMAREA LUI DUMNEZEU. Da, ea e invitația Lui, dar reprezintă mai mult decât atât. Ea este scopul vital al lui Dumnezeu atunci când vă poziționează în viață și când vă dă vocația și contextul chemării voastre de a-L sluji cu o dedicare totală pentru a îndeplini slujba bine.

Am întâlnit oameni de afaceri care îmi povesteau visul lor de a avea o lucrare de slujire ca predicatori, în vreme ce puțini sunt predicatorii care nu au cochetat cu ideea de a se lansa în afaceri. Și eu m-am ocupat cu managementul hotelier și am vista întotdeauna să am un restaurant. Dar acest lucru va rămâne mereu în categoria -dacă aș fi putut trăi în două vieți-. În mintea mea, încă elaborez rețete și garnituri pentru felurile principale și sosuri care să stârnească papilele gustative. Dar n-a fost să fie. Cel de-al doilea vis al meu a fost să joc crichet profesionist. Până în ziua de azi mă bântuie visul acesta, chiar dacă posibilitatea s-a evaporat complet, în afară de cazul în care vreo echipă ar căuta un membru care să joace contra nepoților lor. Dumnezeu m-a chemat în mod clar în lucrarea de slujire ca predicator și învățător, în special în arenele ostile. Ciudată chemare pentru un tip timid, după părerea mea! Dar Dumnezeu face lucrurile așa cum vrea.

Dumnezeu l-a format pe Moise într-un palat ca să-l folosească într-un deșert. Pe Iosif l-a format într-un deșert ca să ajungă într-un palat. Unii ajung pe cărări întortocheate, alții pe șoseaua frumos pavată reprezentată de nașterea privilegiată sau de prietenii influenți. Alții ajung prin diverse circumstanțe, cu cotituri și indicatoare de direcție care apar deodată. Găsirea chemării noastre este una dintre cele mai mari provocări ale vieții, în special când avem daruri care se îndreaptă în multe direcții.

Am spus mai devreme că adeseori ne vedem chemarea numai în retrospectivă. Și acest lucru, în mod staniu, este prin intenția lui Dumnezeu. Când Dumnezeu i-a chemat pe israeliți să iasă din Egipt, El a făcut o afirmație șocantă. Vă amintiți dialogul aprins dintre un Moise șovăitor și un Dumnezeu insistent din Exodul 3? În cele din urmă, Moise spune exasperat: DAR DE UNDE ȘTIU CĂ TU EȘTI CEL CARE NE CHEAMĂ? . Această provocare îndrăzneață a fost făcută chiar după ce niște evenimente supranaturale au dovedit clar implicarea evidentă a lui Dumnezeu în planul acesta. Cui i-ar trebui mai mult decât un rug aprins, înghițit de flăcări și totuși nemistuit, sau o voce audibilă care face o chemare? Acestea nu sunt evenimente zilnice obișnuite.

La întrebarea lui Moise, Dumnezeu dă un răspuns remarcabil: DUPĂ CE VEI FI INTRAT ÎN ȚARĂ, VEI ȘTI CĂ EU SUNT CEL CARE TE-A CHEMAT. Parcă-i văd fața lui Moise... Probabil că a continuat să spună: MULȚUMESC FRUMOS, DAR ATUNCI VA FI PREA TÂRZIU DEJA SĂ AFLU DACĂ NU EȘTI TU CEL CARE M-A CHEMAT. Totuși, oricât de mult ne-ar neliniști privirea aceasta retrospectivă, ea aduce o confirmare fascinantă că, fără Dumnezeu, lucrul respectiv nu s-ar fi întâmplat defel.

Dumnezeu Își întărește chemarea când noi răspundem încuviințării Sale. Dacă am vedea modelul final de la început, ne-am trezi acționând pe baza iubirii de sine și a pragmatismului și atunci, cine ar mai avea nevoie de credință? De multe ori, Dumnezeu ne întărește credința după ce ne-am încrezut în El, nu înainte.

Uneori, melodrama chemării altcuiva ne colorează propriile așteptări în privința chemării. Cu toții am citit despre vreun incident dramatic din viața unor persoane care ne face să recunoaștem intervenția suverană a lui Dumnezeu în cadrul unui incident critic din propria noastră viață. Mă gândesc la un tânăr politician britanic care în timpul unei vizite la Washington DC, a fost lovit de o mașină în timp ce traversa strada. Accidentul ar fi trebuit să-l lase infirm pe viață dacă nu chiar să-l omoare. După cum a spus chiar el, ar fi trebuit să fie așa de zdrobit încât ar fi fost imposibil de recunoscut. Din fericire, niciunul din aceste lucruri nu s-a întâmplat. Cei care au fost la fața locului au perceput acest lucru ca fiind norocul unui om a rămâne în viață și nimic mai mult. Putem doar să ne gândim cum ar fi arătat viitorul planetei noastre dacă viața lui Winston Churchill n-ar fi fost cruțată în ziua aceea. Pentru a opri un Hitler, a fost nevoie de un Churchill.

Biblia e plină de relatări despre lideri incredibil salvați în contexte foarte dramatice: Moise, Pavel, Daniel. Același lucru e adevărat și despre istoria bisericii; gândiți-vă la John Wesley, Blaise Pascal și la nenumărați alții. Dar trebuie să recunoaștem că nu întotdeauna se întâmplă așa și că, la fel de bine, Dumnezeu ne poate chema prin metode lente.

Adevărata provocare este de a reflecta cum să acceptăm lucrarea suverană a lui Dumnezeu și cum să răspundem planului și chemării Sale. Aici, speranțele și visele noastre ajung deseori să fie amestecate cu capacitățile și chemarea noastră. Cum ajungem la locul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru noi?