Când vrei să fii un Pavel dar ești mai mult Iona!

Când vrei să fii un Pavel dar ești mai mult Iona!

Zilele trecute am auzit la radioul din mașină citându-se din Iona.

Mi-am dat seama că nu mai citisem de ceva vreme din cartea asta așa că ajuns acasă am deschis Biblia și am citit-o din nou.

Nu era prima dată dar acum parcă imi spunea altceva.

Analizând-o un pic, mi se pare că totul e relatat foarte pe scurt, aproape ca o știre.

Se intră direct în subiect, este descrisă acțiunea și se termină fără să știm clar ce s-a întâmplat cu personajul.

Domnul ne revelează doar atât cât avem nevoie să tragem învățăminte. Fără detalii inutile.

La o primă vedere, il vedem pe Iona care se poziționează și acționează într-o totală contradicție cu statutul său. Face exact opusul a ceea ce așteaptă de la el atât Domnul cât și semenii săi.

Am încercat să înțeleg ce i-a determinat acest comportament.

Asta m-a făcut să găsesc o asemănare izbitoare cu unii dintre noi.

La ce mă refer?

Păi mă uit în urmă și văd cum pornim cu elan pe calea credinței, tânjim după prezența Domnului, vrem să-I auzim Glasul, facem promisiuni și legăminte mari, căutăm să slujim și să ne punem la dispoziția Domnului! Ne-am dori, dacă se poate, să-l intrecem pe Pavel!

Doar că vedem cât de bună este comparația acestuia când pune față în față viața credinciosului cu cea a unui sportiv de performantă.

Din pacate, nu ajungi la un vârf de formă și ramâi acolo ci treci prin suișuri și coborâșuri, din care, dacă ai ochii deschiși înveți ceva, altfel ești condamnat să repeți aceeași greșeală, cu consecințe uneori deosebit de grave.

Iona nu era un oarecare. Era un om care avea o relație cu Dumnezeu, căruia Domnul îi vorbea direct și clar. Cu toate astea, Iona se dovedește nu doar a fi neascultător, ba chiar I se și împotrivește într-un mod destul de grosolan.

Dumnezeu îi cere să facă ceva iar el refuză și încearcă să scape de responsabilitați.

Stadiul ăsta de oboseală spirituală este unul foarte periculos și cu ecouri veșnice.

E semn că am ascultat șoapta diavolului care ne îmbată cu păcatul mândriei și care ne îndeamnă să lăsăm și pe ceilalți, care nu sunt nici pe departe la nivelul nostru, să facă ce le cere Dumnezeu. Noi am făcut destul, să mai facă și alții. Și după ce vor ajunge să facă ce am făcut noi, să aibă curajul să ne ceară ceva.

Numai că Dumnezeu, din dragoste pentru noi, nu ne lasă așa și intervine ca să ne îndrepte.

Astfel, îndepărtarea de Domnul ne face vulnerabili la pericolele din jur.

Abia atunci când simțim durerea, ca Iona, ne aducem brusc aminte de Domnul.

Și vedem că într-un sfert din cartea care îi poartă numele, adică tot capitolul doi, Iona se caiește înaintea Domnului, plângând și tânguindu-se pe cele mai înduioșătoare versete din psalmi!

Cunoștea deci foarte bine Legea doar că se cam îndepartase de ea, alegând să îi intoarcă spatele lui Dumnezeu și încearcând să se piardă printre oameni care și-au facut idoli din cele trecatoare, ce se inchină creaturii, nu Creatorului.

În marea Sa îndurare, Domnului i se face milă de Iona și ca nouă, tuturor, ne acordă (a câta oară!) încă o șansă.

De data asta, Iona face cum îi spune Domnul și merge să-i avertizeze pe cei cazuți în păcat, care, spre surprinderea și chiar dezamăgirea lui, se pocăiesc cu adevărat.

Cel puțin două lucruri învățăm de aici.

În primul rând vedem că Iona nu era complet vindecat ci dovedește egoism și răutate atunci când Domnul se îndură de cei din Ninive, pe care el abia aștepta să-i vadă pedepsiți.

În al doilea rând, faptul că Domnul îți vorbește, nu înseamnă că ai mai puține datorii și responsabilități decât ceilalți, pe care tu, în mod greșit, îi cataloghezi ca fiindu-ți inferiori din punct de vedere spiritual.

Cred că este un moment bun să reflectăm asupra noastră, a vieții noastre de credintă și a trăirii noastre.

Deși cartea lui Iona se termină (sic!) in coadă de pește, ca să fim în ton cu pățania acestuia, îmi place să cred că până la urmă s-a îndreptat iar Domnul ni-l lasă să fie o pildă pentru noi.

Dumnezeu să ne dea credință și întelepciune să ascultăm de El, să luam decizii bune și să traim așa cum ne cere El!