Călirea celui ce iubeşte cu adevărat

1. Fiule, tu Mă iubeşti, dar dragostea ta nu este înca destul de puternică si strălucitoare.

2. Pentru ce, Doamne?

3. Pentru că, la cea mai mică împotrivire, îţi pierzi curajul şi te abaţi din calea credinţei pe care ai apucat şi alergi dupa mângâiere. Cel tare în dragoste stă neclintit în ispite şi nu da crezare viclenelor îndemnuri ale Vrăjmaşului. În timp de bucurie ca şi în timp de nenorocire, inima lui este de partea Mea.

Cel strălucitor în dragoste, nu se uită atât la darul dat de Cel Iubit cât mai ales la dragosteaDăruitorului. El este mişcat mai mult de bunatatea inimii care dăruieste, decât de binefacerea pe care o primeste; Preaiubitul său este preţuit mai pe sus de toate darurile. Dragostea aleasă nu se lipeşte de nici un dar, în Mine îşi găseşte plăcerea.

Dacă însa dragostea ta nu este totdeuna aşa de strălucitoare şi de curată cum ai dori, înca nu-i totul pierdut. Căci acel simţământ bun şi sfânt pe care îl ai înăuntru când si când, este rodul harului care e de faţă şi un fel de anticipare a patriei cereşti; dar pe acest simţământ să nu te rezemi prea mult, căci se duce cum a venit. A lupta însă împotriva pornirilor rele ale inimii şi a respinge cu dispreţ toate şoaptele Diavolului este un semn sigur de tărie şi de vrednicie.

Când capul ţi-e împresurat de gânduri rele, nu te tulbura, ci fii bărbat, ramâi tare în hotărârea ta şi păstrează direcţia inimii tale spre Dumnezeu. Iar dacă dragostea de Dumnezeu se ridică uneori la extaze şi după aceea inima îţi cade iar în vechile ei nebunii, virtutea ta să nu ţi se pară pentru aceasta o amăgire. Şi câtă vreme nu doreşti această slabiciune şi lupţi cu tărie împotriva ei, aceasta ţi se socoteşte înaintea lui Dumnezeu drept un câştig, nu o pagubă.

Află că vechiul tău vrăjmaş se sileşte din răsputeri să stingă în tine toată râvna pentru bine şi să te tragă înapoi de la orice lucru bun, cum este, de pildă, umblarea după cele alese, cugetarea sfântă la patimile Mele, aducerea aminte de păcatele tale, grija de a veghea asupra inimii tale şi hotărârea de a merge pe calea credinţei. El îţi insuflă multe gânduri rele, ca să te facă să te scârbeşti şi să te înspăimânţi încetul cu încetul să te abată de la rugăciune şi de la citirea cărţilor care zidesc. Smerita mărturisire a păcatelor tale este un spin în ochii lui şi dacă ar putea te-ar ţine departe de Masa Domnului. Nu da crezare şoaptelor lui măcar că adeseori îţi întinde laţuri ca să te prinda. Când vrea să-ţi vâre în cap gânduri rele şi stricate, aruncă-i-le înapoi cu dispreţ şi zi:

'Du-te de la mine duh necurat! Ruşinează-te! Spurcat mai trebuie să fii dacă-mi sopteşti astfel de lucruri! Pleacă de la mine, amăgitorule! Tu n-ai nici o parte în mine şi nici un drept asupra mea, caci Isus este cu mine şi Se va lupta pentru mine şi dacă El este cu mine, tu vei rămâne de ruşine! Mai bine vreau să mor şi să sufăr orice chin decât să mai aud şoaptele tale. Poţi să grămădeşti peste mine ori câte necazuri vrei, 'Domnul este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem? ' 'Chiar şi o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. ' 'Domnul este Stânca mea şi Izbăvitorul meu'.

Luptă-te ca un bun ostaş şi, dacă uneori din neputinţă vei cădea, scoală-te şi mai viteaz ca înainte, întărindu-te cu nădejdea că ţi se va da mai mult har de sus; şi păzeşte-te foarte mult de iubirea de sine şi de mândrie. Iubirea de sine şi mândria duc pe mulţi în rătăcire până ce-i orbesc cu o orbire care nu se mai poate vindeca. Această cădere a celor mândri, care se încred nebuneşte în ei înşişi, să te înveţe a fi smerit şi veghetor tot timpul.