Calea spre rodnicie

Dumnezeu seamănă, în vederea secerişului. Să vedem acum principiul secerişului lui Dumnezeu.

"Dacă bobul de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă" (Ioan 12.24). Aceasta arată cum a murit Domnul Isus, pentru a ne da viaţă. Deci calea spre seceriş este prin moarte, prin cruce. Scopul lui Dumnezeu este de a obţine roade - bobul de grâu să producă multe boabe. Pentru a arăta clar gândul Lui, Dumnezeu nu a trimis unul sau mai mulţi profeţi, ci L-a trimis pe propriul Lui Fiu, ca bob de grâu care cade pe pământ şi moare, pentru a produce multe boabe. Aducerea de roade nu este determinată de claritatea învăţăturii, nici de cunoaşterea pe de rost a Scripturii, ci de faptul de a cădea pe pământ şi a muri. Aceasta este lucrarea crucii.

Crucea este un fapt, nu o învăţătură. Moartea reală produce roade reale. Fără moarte nu există roade. Măsura morţii produce măsura vieţii. Numărul loviturilor primite determină cantitatea vieţii care se va arăta.

Versetul 24 vorbeşte, într-adevăr, despre Domnul Însuşi. Dar, în versetul 25, El ne arată că este vorba de un principiu care nu se aplică doar Lui, ci şi nouă, tuturor: "Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică." Apoi arată şi mai clar lucrurile, în versetul 26: "Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze."  Toţi cei care Îi slujesc Domnului, au parte de acelaşi tratament. Reţineţi că această chestiune a bobului de grâu, care cade pe pământ şi moare, nu se referă la ispăşire, căci la lucrarea de ispăşire noi nu avem nici o contribuţie. Aici e vorba doar de viaţa sufletului. Prin urmare, principiul este acesta: moartea produce viaţă. Aceasta este ceea ce Pavel a spus:"Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa" (2 Corinteni 4.12).

Din acest motiv, nu e suficient să fii doar un bob, ci e necesar, de asemenea, să vezi care este calea de a produce roade. Calea de a produce roade nu constă în a predica sau a-i învăţa pe alţii, ci şi în a semăna sămânţa. Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume numai să-I înveţe pe oameni, ci L-a şi semănat în pământ ca pe un bob de grâu. În acelaşi mod, El ne va semăna şi pe noi.

Bobul de grâu trebuie să cadă în pământ şi să moară, înainte de a aduce multe roade. Înainte de a fi semănat, bobul are un înveliş exterior. Acest înveliş protejează sămânţa, ca să nu fie vătămată, dar o şi împiedică să aducă roade. Fără spargerea învelişului exterior, viaţa interioară nu poate ieşi la lumină. După ce bobul de grâu a căzut în pământ, începe să aibă loc, în interiorul lui, o reacţie chimică, în contact cu solul şi apa. După un timp, stratul protector putrezeşte şi se descompune, dar viaţa din interiorul lui este eliberată. Domnul Isus este bobul de grâu care a căzut în pământ şi a murit, aducând multă roadă. Viaţa din moarte - aceasta s-a întâmplat în cazul Domnului şi aceasta trebuie să se întâmple şi cu noi. Aşadar, principiul aducerii de roade se găseşte nu în faptul de a predica, ci de a muri. Toţi cei care intră în contact cu tine, îşi vor da seama dacă ai căzut în pământ şi ai murit. Este învelişul tău intact sau a fost zdrobit? Vai, tăria învelişului din mulţi este o tărie naturală, după cum şi blândeţea multora este o blândeţe naturală. Tare sau moale, acest înveliş acoperă viaţa, împiedicându-i pe oameni s-o vadă. Această crustă exterioară nu poate fi îndepărtată, decât prin lucrarea crucii în viaţa ta. Ce dificil este să intri în contact cu adevăratul sine, dacă omul este nezdrobit! Discuţi cu el o oră întreagă şi, totuşi, simţi distanţa dintre voi, din cauză că învelişul lui este tare. Dar atingi viaţa atunci când te întâlneşti cu cineva care a fost lovit, frânt, zdrobit de Dumnezeu şi a cărui parte naturală, sufletească, a fost zdrobită. O, dacă ar avea loc căderea în pământ şi moartea, s-ar produce roade! În ochii lui Dumnezeu, aducerea de roade rezultă din moarte. Lipsa morţii - lipsa roadelor! Se poate că zeci de mii de oameni te urmează şi, totuşi, înaintea lui Dumnezeu, tu nu ai absolut nicio roadă. Cu adevărat, principiul aducerii de roade este acela al morţii. Dacă nu moare, bobul de grâu rămâne singur. Dacă nu moare, nu va aduce roade.

Domnul să aibă milă de noi şi să ne facă să fim nu doar simple seminţe ale Lui, ci seminţe care cad în pământ şi mor, astfel încât El să obţină multă roadă din noi.