Ca niste copilasi

Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!" (Mar 10:15)

Mergeam într-o zi pe stradă, gândindu-mă la relaţia mea cu Dumnezeu, când mi-a răsunat în minte cu claritate, acest verset. Mă gândeam „Da, e adevărat, ştiu lucrul acesta şi de fapt, nu văd legătura... doar eu sunt deja un copil al Lui Dumnezeu... sunt în Împărăţia Lui".

Într-adevăr, ceva parcă lipsea din relaţia mea cu El, parcă nu era chiar aşa cum scrie în Biblie... „cereţi şi veţi căpăta", „bate şi ţi se va deschide", „caută şi vei găsi", „orice veţi cere în Numele Meu, veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină", „aveţi totul în Cristos", „Eu am venit ca oile Mele să aibă Viaţă din belşug", „să nu duceţi lipsă de nimic", „nu vă îngrijoraţi", „aruncaţi asupra LUI îngrijorările voastre"... „vă voi da odihnă", „vă dau Pacea Mea"...

Parcă prea trebuia să mă lupt cu multe lucruri şi de multe ori fără izbândă sau cu prea mare efort.

Din nou, cu aceeaşi claritate aud: „oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!"

„Nu înţeleg... ce vrei Doamne să-mi spui???" În momentul următor aud răspicat:
„Dacă nu te vei smeri ca ACEST COPILAŞ!!!" iar în faţa mea mergeau de mână, o mamă şi un copilaş de vre-o trei anişori, aproape alergând pentru a ţine pasul cu mama sa.

Atunci parcă inima mea s-a deschis şi AM ÎNŢELES!!!
Inima mea a început să se tânguiască şi să-mi spună: „de-aceea îmi era de multe ori atât de greu şi-atât de mult de dus... de împlinit... Eu ştiam că sunt un copil al Lui Dumnezeu, că sunt iubită, dar relaţia mea cu Dumnezeu era ca relaţia dintre mine, om adult şi părinţii mei naturali:
• Ei au casa lor, eu a mea
• Ei au problemele lor, eu ale mele
• Ei au facturile lor, eu ale mele
• Ei au bolile lor, eu ale mele
• Ei mă iubesc şi eu îi iubesc, dar de la distanţă, de cele mai multe ori fără a putea interveni unii în viaţa altora pentru a o face mai bună
• Dacă am o nevoie, un necaz, nu mă pot duce la ei de fiecare dată, doar sunt adult, am responsabilităţi pe care trebuie să mi le asum, nu pot şi n-are nici un rost să-i amărăsc cu toate problemele mele
Deci nu aştept de la ei mai nimic sau oricum, foarte puţin, mai mult o vorbă bună, o încurajare.

Aici am greşit!!! Credeam că relaţia cu Dumnezeu este la fel:
• El acolo, eu aici
• El cu ale Lui, eu cu ale mele
Iar din când în când îi mai spun ce fac sau când nu mai am nici o soluţie, Îi cer ajutorul dar... cine ştie dacă vrea... sau dacă merit... sau dacă asta e soluţia...

Dar Dumnezeu a vrut să-mi clarifice odată pentru totdeauna relaţia noastră:
„Mat 18:4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor."

A mă smeri ca acest copilaş... ce înseamnă? Cum e acest copilaş?
• Dacă-i este foame, cere de mâncare şi e sigur că primeşte, nu-şi pune problema dacă merită, dacă are voie sau dacă părinţii lui pot să-i dea.
• Aşteaptă în acelaşi fel să-i fie împlinite toate nevoile fără a se gândi că trebuie să facă ceva în schimb
• Dacă-i este frică se ascunde în braţele tatălui fiind sigur că acolo este în siguranţă, fără a se gândi că tatăl nu-l poate proteja de toate relele
• Dacă este sus pe gard şi tatăl îi spune „sari că te prind" sare plin de încredere fiind sigur că tatăl îl va prinde
• Nimic nu e cu neputinţă pentru părinţii lui iar el nu are nici o grijă!
• Se ştie iubit, orice s-ar întâmpla, chiar dacă face rele şi oricând braţele părinţilor sunt deschise pentru el

De aceea nu aveam biruinţă, nu aveam bucurie, viaţa mea nu era deplină, jugul era greu iar sarcina nu era uşoară!!! Încercam din răsputeri să fac eu, ceea ce Tatăl voia să facă pentru mine.

Acum avea sens:

Jer 6:16 Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi cari sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!"

Pro 3:5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Pro 3:6 Recunoaşte-l în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Pro 3:7 Nu te socoti singur înţelept;
Pro 3:8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.

Psa 4:8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

Psa 5:12 Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

Isa 54:14 Vei fi întărită prin neprihănire. Izgoneşte neliniştea, căci n-ai nimic de temut, şi spaima, căci nu se va apropia de tine.

Jer 17:7 Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!

Jer 29:11 Căci Eu ştiu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul,
gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Jer 29:12 Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
Jer 29:13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
Jer 29:14 Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul

Jer 31:3 „Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!

Ce bine e să fii un copilaş în braţele Tatălui ceresc!!! Să crezi ca un copilaş în ceea ce spune Dumnezeu despre tine!