Beneficiile revărsării Duhului -1-

   Ce beneficii aduce revărsarea Duhului Sfânt? 

   Din moment ce lucrarea lăuntrică este mai importantă, de ce avem nevoie şi de acestă lucrare exterioară a revărsării? Trebuie să înţelegem că, dacă cei care cunosc persoana Duhului Sfânt din lăuntrul lor şi care trăiesc o viaţă sfântă ar experimenta şi revărsarea Duhului Sfânt, atunci ar fi capabili să împartă sfinţenia lor lăuntrică şi altora. Cunoaştem mulţi oamnei care sunt bogaţi pe plan interior, dar care sunt incapabili să dea şi altora din bogăţia lor. Poate sunt respectaţi şi admiraţi, dar nu pot ajuta pe alţii din cauza lipsei de revărsare a Duhului. Să vedem deci care sunt foloasele practice ce rezultă din revărsarea Duhului.

   1. Dă puterea de a comunica. Revărsarea Duhului Sfânt îţi dă puterea de a comunica, adică de a transmite altora ceea ce este în lăuntrul tău. Oamenii care au cunoscut multe lucruri în prezenţa Domnului, dar care nu au puterea de a împărtăşi altora aceste lucruri, primesc capacitatea de a distribui bogăţiile lăuntrice odată ce au parte de revărsarea Duhului Sfânt. Însă cei ce au doar Duhul Sfânt în interiorul lor pot fi asemănaţi cu o centrală, dar oraşul zace în întuneric. Pentru a se transmite lumina în oraş, trebuie să existe cabluri prin care oraşul să fie conectat la centrală. Desigur, dacă în centrală nu există nimic, cablurile de legătură sunt complet inutile. dar chiar dacă există ceva în centrală, fără cabluri ea rămâne în continuare nefolositoare. Desigur, în acest exemplu, revărsarea Duhului Sfânt poate fi asemănată cu cablurile elctrice. Nu este absurd că mulţi creştini deţin numeroase cabluri electrice şi, totuşi, folosesc lumânări noaptea, pentru că nu au nimic în ei? Poate se gândesc să transmită ceva altora, dar nu au în ei nimic de transmis. Sunt nefolositori. Cunoscând viaţa victorioasă, avem ceva înlăuntrul nostru, iar prin revărsarea Duhului Sfânt asupra noastră primim puterea de a da mai departe din acea viaţă lăuntrică.

   2. Însuflă curaj. Unii oameni deţin bogăţii lăuntrice, dar sunt foarte timizi. Se gândesc mult până sunt în stare să mărturisească ceva. Alţii poate au crezut cu adevărat în Domnul Isus, dar se tem să împartă broşuri evanghelice. Pe cei care nu au avut parte de revărsarea Duhului sau care se tem de o asemenea experienţă, îi întreb: Sunteţi la fel de îndrăzneţi ca şi fraţii care au experimentat revărsarea Duhului? Poate aveţi ceva în voi, dar sunteţi foarte timizi. Alţii poate nu au bogăţiile voastre, dar nu se tem - au acel curaj care vouă vă lipseşte. Nu îi încurajez pe cei care deja sunt sub revărsarea Duhului să aibe manifestări exagerate; totuşi, îi îndemn pe cei care au acum pentru prima dată parte de această experienţă să înceapă imediat să mărturisească despre ea, pentru că ei, înainte erau timizi, au primit acest curaj.

   Fraţii care au avut parte de revărsarea Duhului Sfânt pot fi împărţiţi în două categorii: cei cu "pielea subţire", care încă sunt timizi, şi cei cu "pielea groaspă" cărora nu le mai este frică. Înainte de a primi revărsarea Duhului, mergeam pe drum cu un prieten două mile şi nu îndrăzneam să-i mărturisesc nimic. Aveam curajul să mă rog şi să citesc Biblia în tren, dar aveam oarecare dificultate să împart broşuri evanghelice. Dar după ce am primit revărsarea Duhului Sfânt, nu îmi mai păsa de felul în care mă îmbrăcam şi aveam mult curaj. Acum aş putea fi clasificat nu doar ca având "pielea groasă", ci chiar ca şi cum nu aş avea piele deloc!