text Eseuri crestine

Avertismentul meu către biserică -1-

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: A. W. Tozer

Atunci când Dumnezeu mişcă lucrurile, El întotdeauna începe cu poporul Său. Acesta a fost felul Său de a lucra de-a lungul Scripturii şi istoriei bisericii. Oamenii lui Dumnezeu sunt conectaţi cu Dumnezeu în aşa fel încât El poate să-Şi aducă planurile la îndeplinire prin ei. Profetul din vechime spune: 'Dacă poporul Meu... se va smeri... ' Accentul în tot ceea ce face Dumnezeu este poporul Său.

Acest lucru responsabilizează poporul Domnului. Avem dorinţe, ambiţii, programe pe care încercăm să le promovăm fără să conştientizăm că Dumnezeu are un plan bine stabilit pentru noi. Citind despre treziri, încă din Vechiul Testament şi până în ziua de astăzi, orice trezire a adus oamenii înapoi în starea de unde au căzut. Cu aceasta începe Dumnezeu întotdeauna.

Insistenţa noastră de a continua fără binecuvântarea lui Dumnezeu, sau aşa cum voi arăta în această carte, fără ungerea Lui înseamnă că noi lucrăm fără a avea aprobarea lui Dumnezeu şi, în consecinţă, fără puterea Lui. Limitările şi restricţiile autoimpuse ale lui Dumnezeu sunt acelea de a lucra în cadrul poporului Său iar acest popor constituie temelia pe care Dumnezeu se desfată să construiască. Oricând Dumnezeu găseşte pe cineva care-I este dedicat în totalitate şi în care poate avea încredere, Dumnezeu începe să lucreze. Calitatea lucrării nu depinde atât de mult de acea persoană ci de cât de mult acea persoană îi este dăruită lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales să lucreze între limitele poporului Său răscumpărat. Aceste lucruri fiind adevărate este absolut necesar ca poporul Lui Dumnezeu să meargă în direcţia lui Dumnezeu şi a voii Sale, aşa cum este ea revelată în Cuvântul prin Duhul Sfânt.

Pentru o inimă care discerne lucrurile, a afirma că biserica evenghelică din ziua de azi se confruntă cu o mare provocare, nu înseamnă decât să subliniez un fapt evident. Ceea ce sper să pot face este să definesc această provocare şi să trasez direcţia spre biruirea acestui obstacol care stă înaintea bisericii. Prea mulţi din biserică nu realizează existenţa acestei provocări. Între evanghelici trebuie să aibă loc din nou o mare trezire, care să aducă înapoi biserica în acea stare de binecuvântare divină care a marcat-o cândva.

Ca biserica evanghelică să meargă înainte în puterea şi manifestarea Duhului Sfânt, trebuie să scape de tot bagajul acumulat de-a lungul anilor. Mulţi îşi iubesc bagajul şi se va dovedi a fi greu pentru unii să scape de el. Fiecare generaţie crede că ea are perspectiva corectă asupra lucrurilor spirituale şi este convinsă că ştie mai bine ca înaintaşii ei. Dar nu a fost niciodată aşa şi, ca să înţelegi acest lucru, tot ceea ce trebuie să faci este să citeşti istoria bisericii.

Pentru a înainta trebuie să mergem înapoi ca să ne redescoperim identitatea şi să ne regăsim rădăcinile spirituale. Ne-am abandonat rădăcinilor şi rătăcim neajutoraţi într-un deşert spiritual. Aceasta este, după părerea mea problema cu care ne confruntăm în zilele noastre.

David a înţeles acest lucru când a adrest întrebarea: 'Şi când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? ' Ps. 11.3 Într-adevăr, ce mai poate face cel neprihănit? Voi încerca să dau un răspuns bazat pe perspectiva biblică.

Nu contează ce credem; dacă nu putem demonstra şi verifica în Scripturi ceea ce credem, nu merită să credem acele lucruri. Întrebarea 'ce ar putea face cel neprihănit? ' ar trebui să ne-o punem şi noi azi. Mai intâi, noi trebuie să înţelegem care sunt temeliile celui neprihănit. Ce a fost distrus sau este în pericolul de a fi distrus în bisericile evanghelice de azi? Dacă nu aflăm răspunsul la această întrebare şi nu îndreptăm lucrurile, ne vom găsi într-o situaţie foarte gravă în care, din păcate cred că deja ne aflăm.

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>