text Eseuri crestine

Avertismentul meu către biserică -1-

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: A. W. Tozer

Atunci când Dumnezeu mişcă lucrurile, El întotdeauna începe cu poporul Său. Acesta a fost felul Său de a lucra de-a lungul Scripturii şi istoriei bisericii. Oamenii lui Dumnezeu sunt conectaţi cu Dumnezeu în aşa fel încât El poate să-Şi aducă planurile la îndeplinire prin ei. Profetul din vechime spune: 'Dacă poporul Meu... se va smeri... ' Accentul în tot ceea ce face Dumnezeu este poporul Său.

Acest lucru responsabilizează poporul Domnului. Avem dorinţe, ambiţii, programe pe care încercăm să le promovăm fără să conştientizăm că Dumnezeu are un plan bine stabilit pentru noi. Citind despre treziri, încă din Vechiul Testament şi până în ziua de astăzi, orice trezire a adus oamenii înapoi în starea de unde au căzut. Cu aceasta începe Dumnezeu întotdeauna.

Insistenţa noastră de a continua fără binecuvântarea lui Dumnezeu, sau aşa cum voi arăta în această carte, fără ungerea Lui înseamnă că noi lucrăm fără a avea aprobarea lui Dumnezeu şi, în consecinţă, fără puterea Lui. Limitările şi restricţiile autoimpuse ale lui Dumnezeu sunt acelea de a lucra în cadrul poporului Său iar acest popor constituie temelia pe care Dumnezeu se desfată să construiască. Oricând Dumnezeu găseşte pe cineva care-I este dedicat în totalitate şi în care poate avea încredere, Dumnezeu începe să lucreze. Calitatea lucrării nu depinde atât de mult de acea persoană ci de cât de mult acea persoană îi este dăruită lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales să lucreze între limitele poporului Său răscumpărat. Aceste lucruri fiind adevărate este absolut necesar ca poporul Lui Dumnezeu să meargă în direcţia lui Dumnezeu şi a voii Sale, aşa cum este ea revelată în Cuvântul prin Duhul Sfânt.

Pentru o inimă care discerne lucrurile, a afirma că biserica evenghelică din ziua de azi se confruntă cu o mare provocare, nu înseamnă decât să subliniez un fapt evident. Ceea ce sper să pot face este să definesc această provocare şi să trasez direcţia spre biruirea acestui obstacol care stă înaintea bisericii. Prea mulţi din biserică nu realizează existenţa acestei provocări. Între evanghelici trebuie să aibă loc din nou o mare trezire, care să aducă înapoi biserica în acea stare de binecuvântare divină care a marcat-o cândva.

Ca biserica evanghelică să meargă înainte în puterea şi manifestarea Duhului Sfânt, trebuie să scape de tot bagajul acumulat de-a lungul anilor. Mulţi îşi iubesc bagajul şi se va dovedi a fi greu pentru unii să scape de el. Fiecare generaţie crede că ea are perspectiva corectă asupra lucrurilor spirituale şi este convinsă că ştie mai bine ca înaintaşii ei. Dar nu a fost niciodată aşa şi, ca să înţelegi acest lucru, tot ceea ce trebuie să faci este să citeşti istoria bisericii.

Pentru a înainta trebuie să mergem înapoi ca să ne redescoperim identitatea şi să ne regăsim rădăcinile spirituale. Ne-am abandonat rădăcinilor şi rătăcim neajutoraţi într-un deşert spiritual. Aceasta este, după părerea mea problema cu care ne confruntăm în zilele noastre.

David a înţeles acest lucru când a adrest întrebarea: 'Şi când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? ' Ps. 11.3 Într-adevăr, ce mai poate face cel neprihănit? Voi încerca să dau un răspuns bazat pe perspectiva biblică.

Nu contează ce credem; dacă nu putem demonstra şi verifica în Scripturi ceea ce credem, nu merită să credem acele lucruri. Întrebarea 'ce ar putea face cel neprihănit? ' ar trebui să ne-o punem şi noi azi. Mai intâi, noi trebuie să înţelegem care sunt temeliile celui neprihănit. Ce a fost distrus sau este în pericolul de a fi distrus în bisericile evanghelice de azi? Dacă nu aflăm răspunsul la această întrebare şi nu îndreptăm lucrurile, ne vom găsi într-o situaţie foarte gravă în care, din păcate cred că deja ne aflăm.

Cele mai recente resurse scrise - Meditatii

Smerenia și supunerea totală: modelul Domnului Isus
Aceasta este o continuare a postării De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare - Resurse CreștineVersetul din Coloseni 2:3 vorbește despre profunzimea tainei lui Dumnezeu... Citeste mai mult >>
De ce frica de iad nu produce iubire adevărată
El ne dezvăluie frumusețea Sa strălucitoare, astfel încât să fim copleșiți de admirație și atracție. Aceasta este ilustrată în Psalmi 50:1-2, unde se spune: “Din Sion, care este întruparea frumuseții... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Hristos – adevărata chemare a Evangheliei
Pentru a înțelege cum Dumnezeu intervine în viața omului, astfel încât acesta să fie convins să aleagă oferta Sa în locul ofertei lui Satan și, în acest mod, să poată fi transformat dintr-o stare păcă... Citeste mai mult >>
Desăvârșirea caracterului creștin
Pentru a atinge statura lui Hristos, precum și pacea și odihna în care a trăit El, este necesar un efort constant de ucenicie, urmându-L pe Învățător. Aceasta este singura cale prin care se poate atin... Citeste mai mult >>
Am vizitat "scaunul de domnie al Satanei" în Berlinul de Est
Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: ‘Iată ce zice Cel* ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: (Apoc. 2.12) 13 «Ştiu* unde** locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele... Citeste mai mult >>
Adorarea
Reverență în închinare Adevărul este că închinarea este elementară până când începe să capete calitatea de admirație. Atâta timp cât închinătorul este preocupat cu sine însuși și cu bunul lui mers, e... Citeste mai mult >>
Golul sufletului: consecința despărțirii de Dumnezeu
La căderea lui Adam, omul a suferit o despărțire spirituală în raport cu Dumnezeu, pierzând astfel accesul la sursele de împlinire completă. Această ruptură spirituală a însemnat o separare de valoril... Citeste mai mult >>
De ce trăim... și pentru ce murim?
Venim pe lume, ne pregătim pentru viață, muncim, avem copii, nepoți, ne bucurăm de viață mai mult sau mai puțin, dar în final totul se sfârșește la mormânt. Mulți oameni percep „rostul vieții” ca fiin... Citeste mai mult >>
Rugăciunea de renunțare
Duhul mă învață să încredințez pe de-a-ntregul voia mea voii Tatălui. Îmi deschide urechea spre a aștepta cu nespusă tandrețe și cu sufletul dispus să învețe ceea ce Tatăl are să îmi spună și să mă î... Citeste mai mult >>
În căutarea Tatălui
În căutarea Tatălui Cami Sesărman Mă aflam departe…Pluteam pe o mare învolburată, agitată, ce părea că are să mă înghită din clipă în clipă. Valurile loveau fără milă, iar spuma lor amară îmi acoperea... Citeste mai mult >>