Atunci când simplitatea devine complexitate

"Psalmul este liniştea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei şi al valurilor gândurilor. El face să slăbească mânia sufletului şi înfrânează pornirea către patimi; este tovarăşul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care împacă pe cei ce-şi poartă vrăjmăşie. Căci cine, oare, mai poate fi socotit vrăjmaş al altuia, atunci când îşi uneşte glasul la un loc cu el, pentru a da laolaltă laudă lui Dumnezeu?"

(Sf. Vasile cel Mare)

Uneori lucrurile familiare ni se par simple, deşi prin structura lor ele devin complexe. Simplitatea este reprezentată ca fiind lipsită de formalitate, un comportament simplu, sau mai poate fi însuşirea unei persoane de a se purta natural, liber, fisesc, şi de a lua lucrurile în acelaşi sens. Pe de altă parte complexitatea este o unitate formată din mai multe elemente, este un sistem care întruneşte în sine mai multe laturi.

Lucrurile simple, de cele mai multe ori ni se par lipsite de complexitate şi le tratăm ca atare. Pornind de la această idée, aş dori să privim Psalmul 23 prin prisma complexităţii lui. Citind acest Psalm, am văzut că reprezintă o solidaritate în mesaj şi idei. Cu cât l-am studiat mai mult, mi-am dat seama de cât de cuprinzător este. Aici sunt înşiruite mai multe aşteptări pe care omul le are de la Dumnezeu: călăuzirea, ocrotirea, purtarea de grijă a Lui; lucruri fără de care existenţa lui ar putea fi greu de suportat. Tocmai de aceea acest psalm ar putea fi rugăciunea noastră de pocăinţă şi a tuturor celor care strigă şi aşteaptă ca strigarea lor să nu fie în zadar, cu alte cuvinte, face parte din sufletului credincioşilor.

Se spune că acest Psalm este echivalentul lui Ioan 3:16, din Noul Testament. Este îndrăgit pentru că este scurt, dinamic şi uşor de memorat. Acest Psalm vorbeşte despre o relaţie personală cu Dumnezeu, pe care, fiecare credincios doreşte să o aibă. Este un psalm foarte personal, pentru ca vorbeşte despre relaţia mea cu Dumnezeu.

Prin însuşi structura lui, Psalmul 23 nu are nevoie de anumite elemente “decorative” pentru a ieşi în evidenţă, ceea ce-l face remarcat este însuşi simplitatea lui. Fiecare lucru este  prezentat simplu, accesibil pentru oricine, dar în acelaş timp, este învăluit de acest mister al relaţiei complexe a omului cu Creatorul. Cea mai înaltă stare pe care o poate atinge credinciosul este această comuniune cu Dumnezeu.

 În momente de dificultate, acest Psalm îmi aminteşte cât de esenţial  este Cristos pentru viaţa mea. Chiar şi atunci când “…trec prin valea umbrei morţii!”, eu sunt încredinţat ca: “Nu voi duce lipsă de nimic…”, pentru că doar El mă poate, “conduce spre păşuni verzi; …la ape de odihnă…; îmi înviorează sufletul!”. Toate aceste lucruri le am “…din pricina Numelui Sau”. Acest lucru confirmă faptul că, crezând în intervenţia divină “…fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele!”.Mulţumirea sufletească intensă şi deplină se găseşte aşadar în această încredere neclintită în “Numele Lui”.

Viaţa noastră este marcată de experienţele pe care le avem cu Dumnezeu. Creştinismul nostru este dat de soluţiile pe care le primim din partea lui Dumnezeu la problemele noastre şi de modul în care le aplicăm la trăirea de fiecare zi. Felul în care ne trăim viaţa arată credinţa pe care o avem, iar Psalmul 23 ne ajută la aceasta. Cineva spunea că Psalmul acesta este atât de important încât ar putea fi considerat una dintre cele 7 minuni ale lumii, pentru că are putere să ne schimbe viaţa; să fii numit copilul lui Dumnezeu este întradevăr cea mai mare minune din univers.