Adu-ţi aminte de îndurările din trecut!

   Adu-ţi aminte de îndurările din trecut

   Când duhul creştinului e tulburat de temeri mari cu privire la viitor, el poate citi istoria îndurărilor lui Dumnezeu faţă de el. Astfel, el îndură noaptea încercării cu linişte şi nădejde. Dar cei ce nu şi-au notat în memoriile lor manifestările de dragoste ale lui Dumnezeu faţă de ei, se lipsesc de compania plăcută a mângâierii.

   Uneori, câteva cuvinte rostite de avocatul apărării conduc la achitarea unui om care altfel şi-ar petrece restul vieţii în închisoare. Şi, de multe ori, amintirea unei singure experienţe eliberează sufletul din starea de disperare - o temniţă în care diavolul doreşte să-l închidă pe creştin. Îndurările lui Dumnezeu faţă de David au fost deseori subiectul meditaţiilor şi cântecelor lui; iar când nădejdea lui se prăbuşea, el şi-o recăpătă aducându-şi aminte de bunătatea Domnului.

   Când un câine de vânătoare a pierdut urma, el se întoarce pentru a o regăsi şi continuă să alerge mai încrezător şi mai sigur pe sine decât înainte. Astfel, creştine, când îţi pierzi nădejdea şi pui la îndoială mântuirea ta în lumea de dincolo, priveşte înapoi să vezi ce a făcut Dumnezeu pentru tine în această lume.

   Noi primim aici plata unor făgăduinţe; dar pentru celelalte trebuie să aşteptăm pâna vom ajunge în cer. Dumnezeu împlineşte unele făgăduinţe ca o arvună a credinţei noastre, ca şi celelalte să fie plătite la timpul lor. Şi fiecare judecată trimisă asupra celui păcătos constituie o plată parţială a întregii sume a mâniei pe care Dumnezeu i-o va plăti în iad. Dar El a promis că "păcatul nu va stăpâni asupra voastră", nici chiar în viaţa aceasta. Priveşte chitanţele tale.

   A fost nimicită puterea păcatului în viaţa ta? Prinţul acestei lumi, pe care odată l-ai ascultat de bunăvoie, a fost detronat în inima şi sentimentele tale? Fie ca acest lucru să-ţi dea siguranţă că vei avea deplina stăpânire asupra păcatului din cer, de vreme ce a început să-şi piardă puterea asupra ta aici pe pământ.

   Observaţi cum nădejdea lui David cu privire la sfinţenia desăvârşită a cerului s-a întărit din curăţia ce începuse aici pe pământ. Mai întâi, el şi-a mărturisit credinţa în Dumnezeu şi apoi aşteptarea din partea Lui: "Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău".

   Ai simţit mâna protectoare a lui Dumnezeu cum te-a pazit de a te scufunda în ispitele şi necazurile tale? David ştia acest lucru şi-şi hrănea nădejdea pentru mântuirea eternă, cu recunoaşterea ajutorului lui Dumnezeu: "Tu m-ai apucat de mâna dreaptă". 

   Astfel, nădejdea l-a condus din ce în ce mai aproape de dorinţa lui: "Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă".

   După cum amintirea bunătăţii lui Dumnezeu întăreşte nădejdea de mântuire a creştinului, ea îi înalţă capul deasupra celor mai crâncene lupte ale vieţii. Cu siguranţă, David ar fi fost mult mai înspăimântat de înfăţişarea impunătoare şi purtarea josnică a lui Goliat, dacă nu şi-ar fi amintit de uciderea ursului şi a leului. Figurat vorbind, David îl ucisese deja pe acest uriaş netăiat împrejur, atunci când zdrobise în bucăţi acele fiare. Şi, prin urmare, acesta a fost scutul pe care l-a ridicat ca o apărătoare când s-a îndreptat spre Goliat: "Domnul Care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean".

   Experienţele cu Dumnezeu din trecut sunt o temelie sigură pentru a nădăjdui în El, în mijlocul situaţiilor dificile prin care trecem acum, şi, totodată, un argument puternic în rugăciune.

   Sfinţii folosesc aceste experienţe pentru a spune Tatălui Ceresc ceea ce El a făcut deja pentru ei şi pentru a aştepta continua Lui grijă. Un creştin se poate ruga în credinţa experienţei din trecut şi poate aştepta un răspuns favorabil când îndurările primite sunt rugăciunea pentru ceea ce el doreşte în prezent.

   Dumnezeu intenţionează mai multă mângâiere în fiecare îndurare decât poate acumula îndurarea în ea însăşi. De exemplu, presupune că te-ai rugat să te vindece şi El ţi-a răspuns smulgându-te din ghearele morţii. Totuşi, mângâierea acestei îndurări deosebite, deşi este bună, reprezintă lucrul cel mai mărunt pe care Dumnezeu îl are în vedere pentru tine. Căci El doreşte ca ea să constituie un suport când credinţa şi nădejdea ta sunt clătinate de orice criză viitore. În îndurarea arătată de Dumnezeu la Marea Roşie, El Se gândea la ceea ce Israel avea nevoie pentru a trăi 40 de ani în pustie. El dorea nu numai ca ei să se ospăteze din bucuria acestei îndurări prezente, ci totodată, s-o păstreze cu fermitate în mintea lor. Altfel, credinţa lor n-ar fi fost lipsită de nici o masă în pustia aridă, în tot timpul cât trebuiau s-o străbată. Uneori, un creştin nu are pe masa lui altceva decât făgăduinţa şi experienţa lui; şi oricine nu este în stare să-şi ospăteze sufletul cu aceste două meniuri merită să rabde de foame.

   Dumnezeu compară făgăduinţa Lui cu "ploaia" care face pământul să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănatorului şi pâine celui ce mănâncă".

   De ce ai dori numai jumătate din beneficiul îndurării lui Dumnezeu? Când El Îşi împlineşte făgăduinţa şi te scapă din necaz, tu eşti mângâiat iar inima ta arde de mulţumire. Iată "pâinea pentru cel ce mănâncă" - un lucru ce te satisface pentru moment. Dar unde este "sămânţa semănătorului"? Niciodată fermierul nu consumă toată recolta de grâu, ci opreşte o parte pentru sămânţa care are să dea o recoltă nouă. Deci, tu n-ar trebui doar să te ospatezi cu bucuria îndurării, ci să păstrezi amintirea ei ca o nădejde - sămânţa, pentru a te întări să aştepţi de la Dumnezeu mai multă îndurare şi ajutor la vreme de nevoie.

   Tu ai vazut cum Dumnezeu Şi-a întins braţul pentru a te ajuta. Deci, dacă nu crezi ca el si-a pierdut puterea sau întrebuinţarea lui, nădejdea tot mai are un suport pe care să se sprijine, pentru a te ridica, deasupra apelor. Câtă vreme omul s-a sprijinit pe puterea lui Dumnezeu, el n-a căzut niciodată în disperare.

   Ai rămas vreodată singur şi plin de teamă, ca şi cum ar fi venit o noapte eternă şi n-ar mai fi existat altă dimineaţă? Totuşi, chiar şi atunci, Dumnezeu a dovedit mincinoase toate acele gânduri de disperare prin surpriza mângâierii şi a îndurării pe care ţi-a oferit-o cu blândeţe, dar pe care tu nu ai căutat-o.

   Adu-ţi aminte că atunci când erai cuprins de nerăbdare şi disperare datorită suferinţelor tale, îndurarea lui Dumnezeu a fost la lucru în tot acest timp pentru a te elibera!