„Ce fel de creştin eşti?”

Multă lume mă întreabă „ce fel de creştin eşti?", „la ce biserică umbli?", „de unde ştii toate aceste lucruri? Cine te–a învăţat?"...

Pe de o parte am senzaţia că oamenii nu pot primi Cuvântul, dacă nu este „atestat" de o anumită teologie, denominaţiune, dogmă, biserică... îl resping ca pe o erezie... tot ce nu corespunde cu ceea ce au fost învăţaţi, este erezie, chiar dacă simt că ceea ce au e un jug diferit de cel pe care a promis Isus că ni-l va da, uşor de purtat.

Dacă spun că este aşa de uşor, cum a promis El, nimeni nu vrea să creadă. Fiecare simte că e prea simplu pentru a fi adevarat. Atunci nouă ce ne mai rămâne de făcut dacă toată treaba a făcut-o El? Trebuie să avem şi noi pe undeva un merit... Să contribuim cu ceva, să facem ceva...

A intra într-o lucrare gata terminată, doar pentru a beneficia de roade, cu toate că eşti ultimul care ar merita să calce pe acolo, este contrar tuturor principiilor omeneşti. În lume nu există nimic pe gratis, totul se plăteşte, mai devreme sau mai târziu. Aşa e drept, aşa e corect, aşa funcţionează.

Dar Dumnezeu spune clar că înţelepciunea/principiile Sale sunt nebunie pentru lume şi invers. Asta e singura explicaţie. Împărăţia Lui funcţionează după principii opuse principiilor lumeşti. Regula de bază este dragostea necondiţionată, care pune totul în mişcare. De aceea El vrea ca noi să intrăm în odihna Sa, adică în Ţara în care nu mai trebuie să faci nimic, dar absolut nimic pentru a sta în prezenţa dragostei Sale şi a beneficia de toate binecuvântările Sale.

Să locuim în case pe care nu le-am construit, să bem din fântâni pe care nu le-am săpat şi să mâncăm din vii pe care nu le-am sădit. Uriaşii/problemele care ne apar în faţă, au fost deja înfrânţi, daţi pe mâna noastră, nu trebuie decât să păşim înainte, şi ei vor fugi. Nu există nevoie care să nu ne fi fost deja împlinită în Cristos. Nu există problemă care să nu aibă o cale de ieşire şi nu există lucru care să nu lucreze spre binele nostru. Nu există loc, situaţie sau timp în care să rămânem singuri, despărţiţi de dragostea şi sprijinul Lui Dumnezeu.

Nu mai există mânie, condamnare, pedeapsă, frică, ruşine, îngrijorare sau tulburare când te bazezi pe lucrarea terminată a lui Isus de la cruce. De aceea El a îndurat TOTUL şi a spus „s-a isprăvit!", căci a acoperit tot ce era de făcut pentru a împlini neputinţa noastră. A luat asupra Lui pedeapsa care aduce pacea pentru noi. Apoi a devenit TOT ceea ce noi nu putem fi, neprihănire, înţelepciune, sfinţire şi răscumpărare, ca noi să fim toate aceste lucruri, în El, prin sângele Lui, nu prin faptele noastre, ca să nu se laude nimeni.

Prin jertfa Sa, ne-a dat o pace permanentă, nu în felul lumii, ci una de neclintit. Nimic nu mai poate pune vrăşmăşie între noi şi Dumnezeu. Această pace ne păzeşte mintea şi inima ca nimic să nu ne mai tulbure şi să nu ne mai înspăimânte. Această pace îţi asigură liniştea, odihna şi siguranţa, pe vecie.

Şi când începi să înţelegi realitatea şi simplitatea acestor lucruri, vei înţelege dragostea Lui Dumnezeu pentru tine iar bucuria ta va fi deplină.

Aceasta este Împărăţia Lui Dumnezeu: neprihănirea Lui, pace şi bucurie, pentru cei care sunt în El!!! Toate lucrurile sunt din El prin El şi pentru El, pentru ca toată slava să-I aparţină.

De unde ştiu aceste lucruri??? Asta voiam să vă spun de la început. Cred că trăim acele vremuri menţionate în Ieremia 31:33-34. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele său zicând „cunoaşte pe Domnul", căci toţi Îl vor cunoaşte, de la mic la mare, prin revelaţia personală, dată de Duhul Domnului pe care El L-a turnat în noi.

Nu poate fi o altă explicaţie, când oameni de diferite naţii, culturi diferite, educaţii diferite, locuind la mii de kilometri distanţă, au aceleaşi revelaţii, aceleaşi descoperiri, înţelegând în acelaşi fel.

Iar testul adevărului este unul singur „veţi cunoaşte adevărul şi el vă va elibera!"

Şi toată slava este a Domnului!!!

Ps. Intreabă cineva: „de unde atâtea denominaţiuni???" (să nu înţelegeţi că am ceva împotriva cultelor, denominaţiunilor, NU, fiecare are dreptul să se exprime, să trăiască cu Domnul aşa cum înţelege şi simte, toţi cei care sunt în Cristos, sunt fraţi, indiferent de modul de închinare).

Adevărul este unul singur şi nu are nevoie să fie demonstrat. Încă de pe vremea apostolilor s-au format partide. De ce? Aşa se întâmplă când încerci să-ţi impui sau să-ţi demonstrezi propria percepţie asupra adevărului, bineînţeles că cei care vor percepe la fel ca tine se vor alinia şi apare o nouă partidă. Oamenii sunt atât de flămânzi după un adevăr care să-i satisfacă.

Dar adevărul nu trebuie demonstrat ci trăit! Liber! E singura probă care validează!