text Eseuri crestine

Recunoaşterea propriei slăbiciuni şi a mizeriei vieţii

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Thomas A. Kempis

   Voi mărturisi împotriva mea fărădelegea mea. Ţie Îţi voi mărturisi, Doamne, slăbiciunea mea. Adeseori un lucru de nimic mă doboară şi mă întristează. Acum iau hotărârea tare să mă feresc de orice rău, apoi vine o mică ispită şi iată-mă în strâmtorare. Adeseori din lucrul cel mai mic, cel mai nebăgat în seamă, iese pentru mine o grea ispită, şi tocmai când mă cred mai singur, fără să bag de seamă, un vânt uşor se mişcă şi iată-mă doborât la pământ.

 

   Priveşte Doamne, spre slăbiciunea şi neputinţa mea, care-Ţi sunt cunoscute. Ai milă de mine şi scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund. Iată ce mă chinuieşte adeseori şi mă umple de ruşine înaintea Ta: că sunt aşa de slab şi de neputincios să mă împotrivesc pornirilor rele ale inimii mele. Şi măcar că nu mă las totdeuna în voia lor, totuşi, îmboldirea lor mi-e ceva greu şi supărător, şi mi-e un chin s-o duc zilnic tot într-o luptă. Îmi cunosc slăbiciunea mai cu seamă când gânduri negre se frământă cu grămada înlăuntrul meu văd cât de greu îmi este să răstorn izvodirile minţii.

 

   Atotputernicule, Dumnezeul lui Israel, apărătorul sufletelor credincioase, caută cu îndurare la ostenelile şi necazurile robului Tău, şi trimite-i ajutorul Tău în orice lucru! Întăreşte-mă, Doamne, cu puterea Ta cerească ca să nu mă biruiască omul cel vechi, firea aceea ticăloasă, care nu se supune Duhului Tău, şi împotriva căreia trebuie să lupt câtă vreme voi fi în viaţa aceasta plină de necazuri. Vai, ce viaţă este viaţa aceasta din care nu lipsesc niciodată suferinţele şi necazurile, şi în care trebuie să umbli numai printre curse şi vrăjmaşi! Abia ai scăpat de un necaz sau o ispită, şi dai de alta; ba în vreme ce te lupţi cu una, vin altele fără veste...

 

   Cum s-ar putea să iubească cineva viaţa, când ea este plină de amărăciune şi supusă la atâtea rele şi neorociri? Ba cum se mai poate numi viaţă, aceea care naşte atâta boală şi moarte? Cu toate acestea, oamenii o iubesc, şi cei mai mulţi îşi caută fericirea în ea. Adeseori lumea e învinuită că e înşelătoare şi deşartă; şi cu toate acestea, cu greu renunţă omul la ea, pentru că e prea stăpânit de poftele cărnii. Unele lucruri îndeamnă pe om să iubească lumea, altele s-o urască. "Pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii" atrag pe om şi-l fac să iubească lumea; dar necazurile şi durerile care vin pe urmă aduc ură şi dezgust faţă de lume.

 

   Dar, vai, ura şi dezgustul acesta nu ţin mult, căci pofta rea biruieşte sufletul dedat lumii şi-şi închipuie că este o desfătare să trăiască în robia poftelor, pentru că nu cunoaşte şi nu a gustat că bun este Domnul, n-a privit şi n-a simţit frumuseţea virtuţii. Dar cei ce dispreţuiesc lumea cu totul şi, sub o sfântă înfrânare a poftelor, se silesc să trăiască pentru Dumnezeu, aceştia cunosc dulceaţa făgăduită celor ce cu adevărat se leapădă de ei înşişi şi văd mai lămurit cât de grozavă este rătăcirea lumii şi cât de felurite sunt amăgirile ei.

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>