Eşecul oamenilor

Eşecul oamenilor

Iov 5:8-9.

„Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu.”

   De ce Elifaz? De ce nu ceri ajutor oamenilor?

   Ei sunt aproape. Ei sunt lângă tine.

„Pentru că El, Domnul face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.”

   Din totdeauna, oamenii au căutat un sprijin în necazurile lor.

   Întotdeauna, oamenii caută să se agaţe de ceva.

   Necazurile vin şi nu cruţă pe nimeni.

   Omul lui Dumnezeu, Iov, omul cu care Dumnezeu din cer se lăuda, într-o zi, într-o singură zi a pierdut toată agoniseala de o viaţă, dar în aceeaşi zi a pierdut şi pe cei zece copii pe care îi avea.

   Necazurile nu ţin cont cât de bine eşti văzut, sau cât de mult Îl cauţi pe Dumnezeu; necazurile vin.

   Chiar Domnul Isus ne spune: „În lume veţi avea necazuri, dar să ştiţi că în Mine veţi avea întotdeauna un sprijin şi o nădejde, de aceea vă spun: îndrăzniţi, veniţi la Mine, pentru că Eu am biruit lumea.”

   Eu sunt biruitorul şi voi prin Mine sunteţi mai mult decât biruitori. Cu Domnul treci chiar şi prin valea umbrei morţii, fără nici o teamă ca un biruitor.

   Oamenii însă, atunci când sunt în faţa problemelor, se pierd, intră în panică, intră în desnădejde, mulţi îşi pierd credinţa.

Şi de foarte multe ori, în loc să alerge la Domnul după ajutor, aleargă la oameni.

   De fiecare dată oamenii, aşa cum sunt ei, sfătoşi, vin cu soluţiile lor, vin cu părerile lor, cu rezolvările lor chiar şi în cele duhovniceşti. De multe ori ei vin cu sfaturi chiar şi pentru mântuirea sufletului.

   În cele mai multe cazuri, însă aceste păreri şi soluţii omeneşti ajung la un eşec sigur.

   Exemplul cel mai bun îl avem în Scriptură în cazul lui Iov.

   La el au venit trei prieteni care îi mai rămăseseră atunci când a rămas gol şi suferinţa lui era la culme.

   Toţi l-au sfătuit bazându-se pe înţelepciunea lor şi pe priceperea lor.

   Elifaz spre exemplu, în capitolul 4:8 se bazează pe observaţiile pe care le-a făcut. Se bazează pe ceea ce izbeşte privirea şi spune: „După câte am văzut eu...”

   Al doilea prieten, Bildad se bazează pe tradiţie şi-l sfătuieşte pe Iov în capitolul 8:8: „Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor.”

   Uită-te în tradiţie.

   Al treilea prieten, Ţofar era şi mai încrezător în ştiinţa lui, în priceperea lui, în înţelepciunea lui omenească şi spune în capitolul 11:5-8 „Dacă ar vrea Dumnezeu să vorbească, de şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ai vedea atunci că totuşi nu-ţi răsplăteşte după fărădelegile tale.”

   Domnul Dumnezeu se uită peste fiii oamenilor şi peste toţi cei ce se bazează pe înţelepciunea lor şi le spune în 1 Corinteni 2:9: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, adică observaţia lui Elifaz, urechea nu le-a auzit, tradiţia lui Bildad, şi la inima omului nu s-au suit, înţelepciunea omenească, în cuvintele lui Ţofar, Dumnezeu le-a descoperit prin Duhul Său.”

   Pe toate, Dumnezeu le descoperă prin Duhul Său cel Sfânt.

   De aceea şi Elifaz îşi cunoaşte într-un moment eşecul şi spune: „Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.”

   Lui Dumnezeu i-aş spune păcatul meu şi înaintea Lui aş aduce tot ce mă apasă.De ce să te duci la oameni?

   Oamenii nu se pot ajuta pe ei înşişi.

   Spune-I Lui, spune-I Domnului tot necazul tău şi El se va apleca spre tine, te va izbăvi şi te va conduce cu sfatul Său.