text Eseuri crestine

De ce nu trebuie să te temi de frângere -3-

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Ann Voskamp

Dacă nu-mi împărtășesc pe deplin frângerea... nu există niciodată comuniune deplină?

Oare -comuniunea poate exista nu numai când părțile noastre tari sunt frânte și dăruite, ci șiA când părțile noastre frânte sunt dăruite. Poate comuniuneas există nu numai când suntem FRÂNȚI ȘI DĂRUIȚI - ci și CÂND NE DĂRUIM UNII ALTORA FRÂNGEREA NOASTRĂ.

Inima îmi bate mai puternic decât tot ce pot auzi. Simt contururile a ceva ce n-am mai simțit niciodată plenar; probabil că ceea ce este dăruit din puterea noastră poate arăta grija față de altul arătând disponibilitatea noastră de a dărui. Dar tot ce este dăruit din frângerea noastră poate demonstra o dragoste mai mare prin voința noastră de a suferi. Orice comuniune vindecătoare pe care o putem dărui vine nu prin puterea noastră, ci prin frângerea noastră.

Kai doarme în continuare. Ninge. Și ceva coboară ca un har blând peste mine.

Generozitatea naște intimitate - dar există o intimitate mult mai profundă când ne împărtășim cu generozitate frângerea. Dacă poți fi suficient de curajos, suficient de vulnerabil, suficient de smerit, suficient de încrezător și să dăruiești cele mai multe cioburi desprinse din inima ta unei alte inimi care crede... atunci poate că cioburile desprinse din tine pot să deschidă cel mai bine inima altuia?

Deși există multă înțelepciune în a avea rețineri față de cei ce nu iubesc inima frântă a lui Cristos, există o înțelepciune și maia dâncă în a avea suficientă încredere ca să ne deschidem inimile faâă de cei ce iubesc prin El. Poate cu cât căutăm mai mult inima frântă a lui Isus în alții, cu atât mai mult o găsim și cu atât mai mult descoperim că suntem în siguranță ca să ne împărtășim inimile frânte cu ei.

Lumina cade în cercuri pe dușumea în jurul picioarelor și în jurul mâinilor mele iar oftatul meu este ca o șoaptă blândă ce îmi potolește neliniștea interioară. Ca credincioși cu inima frântă, nu putem avea părtășie dacă îi împiedicăm pe alții să ne vadă frângerea - fiindcă suntem o părtășie a celor frânți - și părtășia se realizează în frângere.

MIRACOLUL SE ÎNTÂMPLĂ ÎN FRÂNGERE.

Pipăi încet crucea de la încheietura mea și îmi plimb degetele peste liniile ei. Tocmai lucrurile frânte sunt cele care permit ca nevoia și puterea crucii să sângereze în noi.

Cred că este ceea ce vrei să spui... Fără a-i lăsa pe oameni să participe la suferințele noastre, nu există niciodată comuniune intimă.

Cât am încercat să evit suferința, să-mi maschez suferința, să pun capăt suferinței mele, în loc să o împărtășesc, să-i las pe alții să participe în ea, să stau alături de ceilalți în suferința lor, să rămân cu ei în suferința lor și să-mi deschid inima ca să-i las să pătrundă în toate suferințele mele - astfel încât suferința să poată fi modelată într-o intimitate ce transcede și transformă suferința. Inima are o capacitate de suferință mult mai mare decât ne putem imagina noi, fiindcă poate iubi mult mai mult decât ne putem imagina.

Pe noptiera lui Kai sunt ace. Imaginea mea se reflectă în geamul spitalului, iar becurile spitalului ard în spatele meu. Uneori ai impresia că ești într-o casă care a luat foc și afară este o mulțime care încearcă să te salveze, încearcă să te ajute, încearcă să-ți dea ceva de care să te agăți - dar tu ai încuiat ușa și arzi singur în focul tău. Și ai nevoie de cel puțin o persoană care să înceteze a te mai salva, de o persoană care să ignore panica și alarma sirenelor, care să intre și să șadă cu tine în focul tău. În focul tău, ai nevoie să simți inima lui Cristos arzând pentru tine prin inimile frânte ce se apropie de tine în focul tău.

Toți avem nevoie de cineva care să fie cu noi în focul nostru. Asta poate să transforme flăcările într-o vâlvătaie sfântă. Cineva care alege să stea lângă tine în focul tău cu puțin din focul lui - poate să se dovedească a fi mai util decât cineva care încearcă să-ți stingă focul. Flăcările și cicatricile împărtășite pot să aprindă în inimi un mare foc care să lupte împotriva focului.

Dacă poți ședea în focul și în frângerea ta și să lași ca acestea să dărâme toate zidurile ce te înconjoară - ca să trăiești în dăruirea generată chiar de frângerea ta- criza prin care treci poate să te lege de Cristos și de alte inimi frânte.

Salonul de spital pare a avea o frumusețe sfântă. Pare a fi vizitat de Dumnezeu.

DUMNEZEU CU NOI. Numele pe care El Însuși Și-l dezvăluie este EMANUEL. DUMNEZEU CU NOI - fiindcă unitatea frânge frângerea.

DUMNEZEU ESTE CU NOI ÎN FOC.

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>