Reînnoieşte zilele noastre!

'Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară. '

Aceasta este rugăciunea d eîncheiere a marelui profet al lui Israel, Ieremia. (Plângerile lui Ieremia 5.21). A fost şi testamentul lăsat de remarcabilul episcop al Bisericii Moraviene primare, John Amos Comenius. La citirea acestor cuvinte, tânărul conte Zinzendorf a rostit:

'Nu am putut citi până la capăt plângerile bătrânului Comenius adresate Bisericii Anglicane, plângeri bazate pe ideea că Biserica era pe sfârşite, că îşi închidea uşile; nu am putut citi rugăciunea lui tânguitoare 'Întoarce-ne la Tine, Doamne, si ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară', fără a găsi o soluţie din când în când: 'Pe cât va fi posibil, voi ajuta la această reînnoire. Deşi voi fi nevoit să sacrific bunurile pământeşti, onorurile, viaţa, cât timp trăiesc şi voi putea sa ajut, chiar şi după moartea mea, voi face totul ca această mică adunare a ucenicilor lui Hristos să fie păstrată pentru El până va veni. '

Trebuie să facem acelasi legământ şi să găsim aceeaşi soluţie sfântă! Sărbătorirea Trezirii noastre spirituale, asemeni Bisericii de acum două sute de ani, va îndemna fiecare moravia adevărat să se roage:

'DĂ-NE IARĂŞI ZILE CA CELE DE ODINIOARĂ'

În Memorialul minunat, plin de inspiraţie prezentat atât de frumos de liderii Consiliului Federal al Bisericilor lui Hristos din America, găsim aceste cuvinte sincere de încheiere:

'Rugându-ne ca Biserica să aibă parte de o reînnoire a experienţelor spirituale ce i-a dat atâta putere acum două sute de ani, daţi-ne voie, ca, în numele Bisericilor, să ne exprimam marea obligaţie pe care o simţim pentru conducerea voastră spirituală'.

Acest ultim capitol poate fi dedicat unei consideraţii a acestei rugăciuni conclusive:

'NE RUGĂM CA BISERICA SĂ AIBĂ PARTE DE O REÎNNOIRE A EXPERIENŢELOR SPIRITUALE CE I-A DAT ATÂTA PUTERE ACUM DOUĂ SUTE DE ANI. '

Întrebările vin de la sine: CARE AU FOST ACESTE EXPERIENŢE? CUM POT FI ELE REÎNNOITE?

Prima experienţă ce le-a dat o asemenea putere spirituala înaintaşilor noştri a fost EXPERIENŢA PERSONALĂ A MÂNTUIRII.

Spre nefericirea lor, au aflat că faptele bune, crezul şi Biserica nu îi pot mântui, cu atât mai puţin purtarea imperfectă, cultura, personalitatea...

Au căutat un refugiu în Hristos Cel şi, aţintindu-şi privirea la Mielul însângerat, pe moarte, au experimentat un sentiment binecuvântat al păcii si al iertării. Duhul Sfânt a adeverit împreună cu duhul lor că, prin credinţă, ei au devenit copii ai lui Dumnezeu, trecând de la moarte la viaţă.

Experienţa personală a mântuirii, siguranţa iertării şi înfierea în familia lui Dumnezeu, le-au dat înaintaşilor noştri îndrăzneală şi putere în mărturia lor nu numai în ţinuturile păgâne dar şi în oraşele importante ale lumii, în universităţi, la curţile regale europene.

Experienţa personală a mântuirii a fost descrisă de contele Zinzedorf într-unul din primele lor sinoade cu următoarele propoziţii:

1. ÎNDREPTĂŢIREA ESTE IERTAREA PĂCATELOR.

2. DIN MOMENTUL ÎN CARE UN OM ALEARGĂ LA HRISTOS, EL ESTE ÎNDREPTĂŢIT.

3. E ÎMPÂCAT CU DUMNEZEU, DAR NU ARE TOTDEAUNA BUCURIE.

4. POATE CĂ NICI NU ŞTIE CĂ E IERTAT DECÂT DUPĂ O MAI LUNGA PERIOADĂ.

5. A FI SIGUR DE EA E UN LUCRU DIFERIT DE IERTARE ÎN SINE.

6. ALŢII ÎŞI POT DA SEAMA CĂ EL E MÂNTUIT DUPĂ PUTEREA PE CARE O ARE ASUPRA PĂCATULUI, DUPĂ SERIOZITATE, DUPĂ DRAGOSTE DE FRAŢI, FOAME ŞI SETE DUPĂ NEPRIHĂNIRE, CE DOVEDESC VIAŢA SPIRITUALA DE LA ÎNCEPUT.

7. A FI ÎNDREPTĂŢIT E ACELAŞI LUCRU CU A TE NAŞTE DIN DUMNEZEU.

8. CÂND UN OM ARE PARTE DE TREZIRE SPIRITUALĂ, EL E COPILUL LUI DUMNEZEU IAR FRICA, TRISTEAŢE SI SENTIMENTUL PEDEPSEI LUI DUMNEZEU SUNT MUSTRĂRILE DE CONŞTIINŢĂ ALE NAŞTERII DIN NOU.