text Eseuri crestine

Frumusețea lui Hristos

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Samuel Rutherford

Marele Stăpân Grădinar, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, în minunata-I providență, cu propria-I mână, m-a sădit aici, unde, prin harul Lui, în această parte a vieie Sale, cresc; și aici voi rămâne până când Marele Stăpân al viei va crede de cuviință să mă mute.

Dacă Domnul tău te cheamă la suferință, nu te speria; Împăratul îți va da puteri noi până când vei ajunge la ea. Una dintre cele mai moi perne pe care le are Hristos este pusă sub capul martorilor Lui, chiar dacă adesea trebuie să calce cu picioarele goale printre spini.

Dumnezeu te-a chemat lângă Hristos și acum vântul bate în fața lui Hristos pe acest pământ; și, de vreme ce ești cu El, nu te poți aștepta să urci povârnișul pe partea ferită de vânt sau însorită.

Este plăcerea Lui să ridice copiii căzuți, ruinați și să vindece frunțile rănite; este slujba Lui să lege răni.

Lipsurile sunt bogățiile mele cele mai mari, fiindcă ele îmi sunt împlinite de Hristos.

Nădăjduiesc ca nădejdea și credința să înghită necazurile mele.

Cred că simțul lipsurilor noastre, când este însoțit de o neliniște și de un fel de nerăbdare spirituală, și când putem stârni tumul pentru că ne lipsește El, Cel pe care Îl iubește sufletul nostru, este ceea ce face cale liberă pentru Hristos; și când credem că mergem înapoi pentru că ne simțim moartea, mergem înainte; căci cu cât este mai mult simț, cu atât este mai multă viață, iar absența simțului dovedește absența vieții.

Nu este nicio părtășie mai dulce ca Hristos decât aceea în care ne aducem rănile și durerile la El.

În cămara Domnului nostru este suficient de mult cât să-i satisfacă pe toți copiii Lui, și suficient de mult vin în pivnița Lui cât să potolească toată setea lor. Continuă să flămânzești; căci este hrană în foametea după Hristos: nu pleca niciodată de la El ci necăjește-L pe Cel ce este încântat de stăruința sufletelor flămânde - cu o farfurie plină de dorințe înfometate, pânî când te îndestulează; și dacă tot zăbovește, nu pleca chiar dacă ar fi să leșini la picioarele Lui.

Găsesc că este foarte adevărat că cea mai mare ispită venită din iad este să trăiești fără ispite; dacă apele mari ar sta, s-ar împuți. Credința este mai bună în aer liber și când furtuna aspră a iernii îi bate în față. Harul se ofilește fără adversități. Diavolul nu este maestul de scrimă al lui Dumnezeu care ne învață cum să ne mânuim armele.

Oh, ce lucru veșnic regretabil că există o asemenea ființă ca Hristos Isus, atât de nemărginit, atât de nesfârșit, atât de incomparabil în excelența-I ȘI DULCEAȚA INFINITĂ și atât d epuțini care Îl primesc! Oh, voi, sărmane suflete uscate și moarte, de ce nu veniți încoace cu vasele voastre goale și cu sufletele voastre seci la acest imens și curat, și adânc, și dulce izvor de viață ca să vă umpleți toate vasele voastre goale?

Oh, ca Hristos să fie atât de bogat în dulceață și merite, iar noi atât de înguști, de strâmți, de goi și de lipsiți de orice fericire, și cu toate acestea, oamenii să nu vrea să-L primească! Își irosesc mizerabil dragostea aceia care nu și-o revarsă asupra Celui Frumos.

Știu că toată forța creată s-ar scufunda sub mine dacă m-aș sprijini pe ea și de aceea, este mai bine să mă bizui pe Dumnezeu decât să mă scufund sau să cad; iar noi, niște suflete slabe, trebuie să avem o temelie și o zidire fiindcă nu putem rezista de unii singuri. De aceea, să fim înțelepți în alegerea noastră și să alegem și să ne hotărâm fericirea, care este aceea de a ne încrede în Domnul.

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>