Un bărbat şi o femeie

Matematica este implicată în toate aspectele existenţei noastre umane. Educaţia noastră a început cu aritmetica, cu efectuarea operaţiilor simple, şi a continuat cu ceea ce ne-a solicitat intens la facultate, cu matematici speciale.  Matematica este o ştiinţă exactă şi o rezolvare corectă a problemei ar trebui să ducă la acelaşi rezultat.  

Există şi matematica spirituală, care diferă de modul cum operează matematica materială, asemănarea dintre ele fiind că amândouă sunt ştiinţe exacte.  În matematica spirituală a relaţiilor umane de familie, 1 + 1 = 1, adică UN BĂRBAT + O FEMEIE = UN SINGUR TRUP. Aceasta este aritmetica simplă a lui Dumnezeu, accesibilă înţelegerii oricărui muritor, stabilită încă de la început.  

„La început” este expresia cheie folosită de Isus ca să explice de ce s-a ajuns ca oamenii, de-a lungul timpului, să creeze matematici speciale care sa nu aibă la bază aritmetica spirituală. „La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” şi „a făcut pe om… parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut....”, iar prin matematica spirituală a formulat  crearea unui nou produs, familia. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup”. Si ca această formulă să dea rezultate, Dumnezeu a adăugat în constituţia omului ceva ca cei doi, bărbatul şi femeia, să se simtă atraşi unul de altul şi chiar să le facă plăcere să fie un singur trup. Aceasta urma să asigure împlinirea poruncii lui Dumnezeu, „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul....”  (Geneza 1:1, 27; 2:24; 1:28).  

De-a lungul timpului, religia, ca şi o parte a ştiinţei si a politicului, cu o majoritate suficientă, au creat şi propagat matematici speciale, care neavând la bază aritmetica spirituală, nu au putut decât să ducă la rezultate catastrofal de diferite, în ciuda dorinţei de rezolvare a problemelor  umane. O formulă, cu pretenţia susţinerii realităţii, este  că 1 + 1 = 1 indiferent cine este  unu şi unu care se adună, rezultatul fiind acelaşi. Un bărbat + Un bărbat = 1, sau O femeie + O femeie = tot 1.   

În aritmetica spirituală, un singur trup este numai rezultatul firesc al unirii a două persoane de sex opus, permanent, pe tot timpul existenţei celor doi pe pământ. Orice manifestare a unirii trupeşti   în afara acestei formule este păcat (adică echivalentul minus infinit al matematicii), iar omul a primit capacitatea de a-şi controla instinctul sexual prin abstinenţă şi celibat.   

Daca la început politicul a considerat homosexualitatea, poate în mod puţin exagerat, ca fiind un rău social atât de mare încât cel care o practica era închis, astăzi s-a ajuns să fie recunoscută unirea homosexuală, cu acelaşi statut ca familia heterosexuală, iar cei care afirmă, folosindu-se de dreptul libertăţii de exprimare, că este păcat, în unele ţări pot ajunge acum după gratii.  

Există în prezent cinci state în care este recunoscută legal căsătoria între persoanele de acelaşi sex, cu aceleaşi drepturi ca familia normală, dacă se poate spune astfel. Olanda a fost prima ţară care, în decembrie 2000, a legalizat acest tip de căsătorie, dând cuplurilor homosexuale dreptul de a se căsători, de a divorţa şi de a adopta copii. A urmat apoi Belgia în 2003, Spania în 2005, Canada tot în 2005 şi Africa de Sud în 2006.  

S-a ajuns la acest nivel nu dintr-o dată, ci printr-un proces numit spiritual degradare morală treptată, văzut politic şi social ca o emancipare şi adaptare la aşa-zise condiţii noi. La început, homosexualitatea a fost un lucru ignorat şi tolerat, ca apoi următorul pas, premergător legalizării căsătoriilor homosexuale, să fie ceea ce în unele ţări, inclusiv în America, se numeşte „uniunea civilă”. „Uniunea civilă” este o formă prin care se extind drepturile civile de care beneficiază familiile, la partenerii care nu sunt căsătoriţi, dar sunt uniţi prin această formă. California, Hawaii şi Vermount au deja anumite forme de „uniune civilă”, iar alte state sunt în procesul dezbaterii şi votării ei. „ Focus on the Family” critică acest demers ca fiind neînţelept atât din punct de vedere politic cât şi social,  pentru că permite ca termenul de „familie” să fie extins la orice relaţie personală apropiată, căsătoria devenind numai o relaţie susţinută de religie sau sentimental şi emoţional.  

Apoi,  „uniunea civilă” nu aduce aceleaşi beneficii sociale ca şi  familia,  iar  în final eşuează în înţelegerea rostului legii, care intr-adevăr are un caracter de a asigura justiţia, dar în acelaşi timp există pentru a încuraja un anumit comportament, între altele, pentru că anumite comportamente contribuie în mod mai substanţial la bunăstarea societăţii.   

Situaţia în America este fluidă în acest domeniu, deşi în 1996 Congresul American a votat un act cu intenţia  de a deveni lege, „Defense of Marriage Act”, care sa definească o căsătorie drept „unirea dintre un bărbat şi o femeie”. De altfel, la momentul actual, sunt 27 de state americane care au aprobat un amendament constituţional care defineşte căsătoria ca unirea dintre un bărbat şi o femeie. Massachusetts este singurul stat care permite căsătoria persoanelor de acelaşi sex pentru rezidenţi,  iar eu sunt rezidentul primului stat în care amendamentul nu a fost aprobat, Arizona.  

Deciziile numirii unor oameni  în funcţii publice, în America, încep să fie influenţate major de poziţia faţă de homosexualitate. Afirmaţia Dr. James W. Holsinger Jr. precum că homosexualitatea  este  „ceva împotriva firii”, cum se spune în România, şi cauza  multor boli, a făcut ca nominalizarea lui  de câtre  Preşedintele Bush pentru funcţia de „surgeon general” să producă o furtună de dezbateri în lumea politică şi medicală, făcând confirmarea sa aproape imposibilă.   

Naţiunile Unite (O.N.U.) au acceptat recent oficial ca grupuri non-guvernamentale, două organizaţii pentru apărarea drepturilor homosexualilor, una din Suedia şi alta din Quebec, Canada, Statele Unite fiind printre naţiunile care au votat favorabil. Aceste grupuri au declarat că vor folosi statutul lor la O.N.U. ca pe o platformă pentru a promova drepturile  homosexualilor în ţări care se opun.   

Şi ca să ne facem o imagine despre cât de nepopulari suntem noi, cei care susţinem aritmetica spirituală a lui Dumnezeu, un sondaj al Pew Research Center din 2007, dezvăluie că deşi există o majoritate (55%) în America care se opune căsătoriei între persoane de acelaşi sex, o destul de mare parte a populaţiei o susţine, 37%. Uniunea Europeană, într-un studiu din 2006, a descoperit că de asemenea, o majoritate de 49% se opune căsătoriei între persoanele de acelaşi sex, dar scorul este strâns, cu 44% in favoarea ei. Olanda bineînţeles este prima, cu un procent de 82%  care o aprobă, iar România este pe ultimul loc, cu numai 11% în favoarea căsătoriei homosexuale. Majoritatea candidaţilor la preşedinţia Statelor Unite sunt împotriva  legalizării căsătoriei între persoanele de acelaşi sex, dar mulţi dintre ei  sunt de acord cu „uniunea civilă”. Este interesant că unii au afirmat că homosexualitatea nu este ceva imoral. Oricum, organizaţiile de apărare a drepturilor homosexualilor sunt foarte active. În fiecare lună, undeva în lume, este luată în discuţie o nouă propunere legislativă referitor la problemele relaţiilor sexuale între persoane de acelaşi sex.       

Astfel, matematicile speciale ale secolului XXI devin tot mai năucitor de complicate în domeniul politic. De aceea sugerez tuturor o reîntoarcere la aritmetica simplă, spirituală, 1 + 1 = 1, adică  un bărbat + o femeie = un singur trup, o familie.