Toleranţa este dragoste otrăvită

Toleranţa nu are nicidecum efectele pe care dragostea le are, ci unele contrare. Nu este nici măcar o replică, ci o bomboană otrăvită. Auzeam când eram copil tot felul de poveşti din război de la bunicul meu, dar şi de la alţi vecini care au avut de-a face cu războiul. Unele erau despre oamenii flămânzi, cărora soldaţii inamici le mai ofereau câte o ciocolată otrăvită. Lor le era foame, ciocolata arăta delicios, era exact de forma şi culoarea unei ciocolate normale, doar că era otrăvită. Cam aşa stau lucrurile şi la toleranţă. Are cam aceeaşi formă, dar are otravă.

Nu trebuie să spun multe despre otrava din toleranţă. Priviţi doar la vieţile celor toleraţi şi toleranţi, fie că sunt alcoolici, drogaţi, homosexuali, curvari, needucaţi etc. Priviţi vieţile lor la 10-15 ani, de când au cerut şi li s-a acordat toleranţă. Mai mult, priviţi „cât de benefică” a fost toleranţa cu privire la „minorităţile sexuale”, la copiii lăsaţi de capul lor, la alcool şi altele. Toleranţa acordată a făcut să se mărească numărul de vieţi distruse de boli, de afecţiuni grave, de malformaţii genetice şi multe alte efecte mai greu de scos în evidenţă. Asta pentru că toleranţa nu înseamnă iubire, nu e iubire reală, adevărată, cristică şi orice altă iubire decât aceasta este otrăvită. Crezi că faci un bine că eşti tolerant, dar în realitate conştiinţa îţi spune, realitatea îţi confirmă că toleranţa este dăunătoare.

Da, este la modă să fii tolerant, este contraindicat să fii netolerant în vreun aspect cât de mic. Dacă eşti netolerant, rişti să fii împroşcat cu pietre de aceşti „preoţi” ai lumii moderne şi de toată ceata de oameni toleraţi care îi însoţesc, e „păcatul capital” astăzi această intoleranţă, dar noi cum trebuie să fim? Cedăm presiunilor? Ne conformăm şi devenim toleranţi? Le oferim oamenilor aceeaşi dragoste otrăvită? Noi, care am gustat din dragostea adevărată, care am gustat ce bun este Domnul, care ştim despre ea? Putem fi atât de tăcuţi, atât de conformişti încât să avem dragostea adevărată la îndemână şi să oferim tot una contrafăcută, doar pentru că cei din jurul nostru fac la fel? Putem noi să fim nevinovaţi doar pentru că toţi fac la fel? Îmi amintesc că pe la seral se mai hotăra să chiulim, înţelegerea era – nimeni nu vine – adică nu venea la oră niciunul din colegi. Teoretic asta trebuia să ne ferească de consecinţe şi erau forţaţi şi cei timizi ca mine să nu vină. Asta nu însemna că nu suportam consecinţele. Ce facem noi cu dragostea lui Cristos, despre care ştim, am auzit, avem datoria să o facem de cunoscut? O vom păstra pentru noi doar? Până unde să fim toleranţi?

Nu este nicidecum un îndemn la opunere faţă de minorităţi, indiferent care sunt acestea, nu este o chemare la împotrivire faţă de oameni sau grupări, nu este o chemare la a forţa sau ucide oameni ca să creadă ce crezi tu, cum s-a mai făcut, nu este chemare la a arăta repulsie faţă de oameni de altă credinţă, este o chemare la intoleranţă faţă de toleranţă, o chemare la renunţarea la ciocolata otrăvită şi oferirea uneia bune. Este o atenţionare că toleranţa are efecte devastatoare şi, în acelaşi timp, este o chemare la a iubi, la a iubi oamenii dincolo de păcatul lor, indiferent de acesta. Scriptura ne spune că noi suntem lumină, suntem sare, suntem chemaţi prin viaţa noastră să contribuim la salvarea sufletelor prin dragostea care este pusă în noi, nu la distrugerea lor prin toleranţa faţă de păcat.

De câte ori ai luat poziţie faţă de manifestări pro-păcat? De câte ori te-ai unit cu oameni care manifestă împotriva avortului? De câte ori ai protestat faţă de marşurile de promovare LGBT? Ce poziţie ai faţă de pornografia dată pe televiziuni? Câte memorii sau sesizări ai făcut pentru ca aceasta să fie scoasă din grilă? Câte vânzătoare de chioşcuri de ziar ai abordat să scoată revistele porno din geam? Câte postări ai văzut pe internet cu glume murdare, poze indecente, mobilizări la păcat şi le-ai ignorat? Cu câţi oameni afectaţi de toleranţă ai vorbit, să le dai măcar un cubuleţ din dragostea adevărată? Nu ai devenit cumva tolerant? Ba da, ca şi mine, eşti tolerant, dar nu vom fi scutiţi de răspundere doar pentru că toată clasa face aşa, dragii mei. Vom da socoteală de indiferenţa sau toleranţa noastră. Nu vă provoc la acţiuni anti-civice, nu vă provoc să scrieţi pe ziduri porunci publice, vă provoc să daţi dragoste, să iubiţi precum Cristos, să fiţi intoleranţi faţă de păcat şi să iubiţi oamenii. Asta e chemarea noastră.

Ce vei face? Ce voi face eu? Cât de tolerant voi fi? Cât de iubitor voi fi? Doamne, dă înţelepciune şi iubire în copiii Tăi!

[Copyright © 2013 Teofil Gavril. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi). Teofil Gavril este consilier creştin şi trainer la Asociaţia Consilierilor Creştini din România. Poate fi contactat prin e-mail la adresa [email protected] sau telefonic la numărul 0744201601.]