Este homosexualitatea genetică sau este o alegere?

Nu, homosexualitatea nu este genetică. Dar nici nu aleg oamenii să aibă sentimente homosexuale.

Genetica este domeniul ştiinţei. Deci să nu pierdem din vedere ce a aflat ştiinţa cu privire la homosexualitate şi genetică. Mai întâi, ştiinţa a descoperit că sexualitatea şi orientarea sexuală sunt unele dintre cele mai complexe aspecte ale oamenilor şi că răspunsurile la întrebări simple precum: „Este homosexualitatea genetică? ” nu sunt simple. De exemplu, ştiinţa nu are niciun test care să îi poată deosebi pe homosexuali de heterosexuali – niciun test al vreunei gene sau al ADN-ului, niciun test al sângelui sau hormonal, niciun test al vreunui organ.

Unii au studiat gemenii. Dacă homosexualitatea ar fi exclusiv genetică, te-ai aştepta să găseşti o corelare de unu la unu a orientării sexuale pentru gemenii identici. Cu alte cuvinte, de fiecare dată când unul dintre gemeni ar fi homosexual, celălalt geamăn identic ar fi, de asemenea, homosexual, pentru că au gene identice. Studiile pe gemeni nu arată aceasta. Ceea ce au arătat unele studii pe gemeni este că atunci când unul dintre gemeni este homosexual, situaţiile când celălalt geamăn este şi el homosexual apar mult mai des decât apare homosexualitatea în general în societate. Dar aceste studii au privit şi restul familiei şi au găsit că rata homosexualităţii în restul familiei, inclusiv la fraţii adoptaţi, era cu 200-300% mai mare decât rata generală în societate. Şi astfel, datele conduc la concluzia că ceva face ca homosexualitatea să apară mai frecvent în anumite familii, dar că ea nu poate fi genetică, fiindcă rata creşterii apare şi la fraţii adoptaţi, care nu au gene comune cu restul familiei.

Alţii au studiat structurile hormonilor şi ale creierului, căutând alte cauze posibile ale homosexualităţii care ar fi biologice, dar nu genetice. În timp ce au găsit că pot exista diferenţe biologice între heterosexuali şi homosexuali, ei nu pot determina dacă posibilele diferenţe cauzează homosexualitatea sau sunt rezultatul activităţii homosexuale.

Iar alţi oameni de ştiinţă au studiat cauzele sociologice şi psihologice ale homosexualităţii. Şi au găsit dovezi substanţiale că homosexualitatea se dezvoltă (este ceva în care creşti) şi că orientarea sexuală nu este fixă, ci se poate schimba.

Când toate cercetările care s-au făcut pentru a înţelege cauzele sunt centralizate, întrebării despre cauzele homosexualităţii i se poate răspunde după cum urmează.

Mai întâi, ştiinţa nu are un răspuns ferm cu care oricine din domeniul ştiinţei, ca să nu mai zicem oricine altcineva, să fie de acord. Originile homosexualităţii nu sunt înţelese clar de oamenii de ştiinţă şi tema este încă dezbătută. Dovada ştiinţifică despre cauză sau cauze este deocamdată neconcludentă.

În al doilea rând, ştiinţa spune că această căutare a cauzelor este înţeleasă mai degrabă ca o combinaţie de cauze, decât ca o singură cauză. Este mai corect şi mai util să considerăm că o combinaţie de factori psihologici, de mediu şi biologici, împreună cu alegerea umană, contribuie în grade diferite, care diferă de la persoană la persoană, la cauzarea homosexualităţii.

Este, de asemenea, important de observat că fiecare individ care experimentează atracţie faţă de persoane de acelaşi sex sau se identifică mai târziu ca homosexual sau lesbiană, va avea predispoziţii şi experienţe unice, care contribuie mai mult sau mai puţin la formarea identităţii sexuale. Cu alte cuvinte, predispoziţiile şi experienţele sunt percepute diferit, în funcţie de individ.

Trebuie să mai facem o observaţie despre alegerea umană. Tocmai am spus că factorii psihologici, de mediu şi biologici se combină cu alegerea umană. Alegerea umană poate fi văzută corect ca unul dintre factorii care influenţează dezvoltarea orientării sexuale, dar nu înseamnă că oamenii decid în mod conştient orientarea lor sexuală. Nimeni nu hotărăşte într-o anumită zi, că din acea zi va fi homosexual. În schimb, orientarea sexuală este modelată şi remodelată de o serie de multe alegeri, de răspunsul la circumstanţele vieţii cuiva şi de enorme presiuni culturale şi sociale.

În concluzie, nu spunem că nu există factori biologici implicaţi în homosexualitate. Nu spunem că teoriile psihologice au fost dovedite şi că ele sunt singurii factori. Şi spunem clar că oamenii nu aleg să aibă atracţii homosexuale. Întrebarea despre cauzele homosexualităţii pare să aibă un răspuns mai degrabă complicat. Dovada ştiinţifică despre cauza sau cauzele ei este deocamdată neconcludentă. Dar este clar că nu trebuie să adoptăm o abordare de tipul sau/sau. Căutarea cauzelor este mai bine înţeleasă ca o combinaţie de cauze cu aspecte multiple.

[Is homosexuality genetic or is it a choice? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune. ]