text Eseuri crestine

fă-te mic... -2-

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Ann Voskamp

"Dumnezeu a făcut lumea din nimic, şi câtă vreme suntem nimic, El poate face şi din noi ceva." (Martin Luther)

   Fotografiez lumina care curge pe perete, se aşterne pe podeaua din scândură de pin şi umple vaze vechi, când ea îmi  cere aparatul foto. Are trei ani neîmpliniţi şi mai puţin de un metru în înălţime. Apăs pe buton şi prind lumina care se infiltrează în fibrele scândurii, în lemnul care a fost acum două sute de ani copac înalt în soare; ca şi cum razele ar încerca să se strecoare prin crăpăturile vechi de veacuri şi să învie cele moarte de mult, să înalţe iarăşi cele doborâte la pământ. Prind în imagini frumuseţea dimineţii de marţi la fermă şi mulţumesc pentru clipa de-acum, onorând-o cu obiectivul aparatului şi cu ochi care văd cele sfinte. De unde era să ştiu că un copil mă va conduce spre lumină?

   "Mă laşi pe mine, mami să fac poze? Nu stric nimic, promit!"

   În ochi îi străluceşte o dimineaţă de dincolo de timp, de dincolo de lume. Îşi deschide mâinile plinuţe ca să-mi arate cum o să aibe grijă de aparat. Copilul acesta mă topeşte ca pe unt şi îi trec cureaua aparatului foto pe după gât.

   "Mai zi-mi odată pe ce buton să apăs!"

   Se uita în sus la mine. Cum pot cuprinde ochii ei atâta bucurie în stare pură? 'Uite, pe ăsta!' Îmi vine s-o respir ca pe parfumul de bujori în iunie... Ea apasă pe buton. Vază. Cilc! Uşă. Cilic! Rafturi. Clic! Mă molipsesc de râsul ei şi o ascult cum merge prin casă, înregistrând fără sfială tot timpul şi tot spaţiul. Mama şi copilul au făcut schimb; ea a plecat să caute frumuseţea, iar eu sa adun creioane, piese de Lego si cărţi. Încerc să readuc ordinea în haos, în timp ce ea se reîntoarce în Eden şi dă nume clipelor cu un aarat. Într-un târziu, se întoarce, cu faţa acoperită de aparatul al cărui buton îl apasă la orice pas. Sunt în spălătorie şi separ hainele albe de cele colorate.

   'Poţi să-mi arăţi ce am pozat?'

   Îmi întinde camera atât cât îi permite cureaua; mă uit la ea cum nu-şi mai încape în piele de bucurie. Ne cuibărim într-un morman de haine, cu capetele sprijinite unul de celălalt. Ma ia de gât şi ne uităm la imaginile de pe ecranul luminos. Mă văd pe mine aplecată aratându-i pe care buton să apese; obiectivul ei m-a văzut ca pe un munte; simt cum urcă în ea râsul şi îşi pune mâinile la gură ca să-şi oprească balonaşele. E încântată de operele ei. Zâmbesc... o masă... clanţa uşi... o etajeră strâmbă... Şi totuşi, fiecare din fotografiile ei uimeşte... De ce? Din cauza unghiului din care au fost făcute! Perspectiva pe care o are de la înălţimea celor nouăzeci de centimetri ai ei îmi e nefamiliară şi mi se pare fascinantă: tavanul din birou se arcuieşte ca o boltă, patul e ditamai şalupa, iar scara, o prăpastie. Ea e Alice în Ţara Minunilor şi lumea oamenilor mari, deasupra şi în jurul ei, e cât Everstrul de înaltă.

   'Îţi plac, mamă?'

   Mă mângâie pe obraz cu palma ei umedă de de râs. Nu pot decât să murmur în timp ce privesc poză după poză. 'Sunt superbe! Superbe!' Ea râde pe înfundate şi nu mai rezist, las camera deoparte şi o gâdil pe burtica fină, şi ea lasă capul pe spate şi eu o acopăr cu săruturi până la gât şi râde în hohote şi ne rostogolim fericite pe podea. Şi când porneşte iar să exploreze alte tărâmuri măreţe, mă uit după ea dorindu-mi să pot să o urmez, să mă întorc...

   E oare posibil? Să pot pătrunde în măreţie? Rămân pe loc... sortez haine, îmi pun gândurile în ordine...

   DOAMNE, VREAU ACEASTĂ BUCURIE NESTĂPÂNITĂ, NEMĂSURATĂ!

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>