Vasul cu ulei si invatarea stapanirii de sine....

Istoria spune despre un imparat care avea un fiu atat de rau, incat se hotari sa-l indeparteze de tron. Odata luata hotararea, l-a chemat, si pe un ton foarte ferm i-a comunincat ca mostenirea ii va fi luata si nu va mai avea parte de domnie.Timpul trecu si tanarul print isi schimba viata, ba mai mult decat atat, regreta faptele de rusine pe care le facuse altadata. Observand aceasta schimbare, imparatul horari sa-i redea mostenirea, insa cu o conditie si o lectie pe care trebuia sa o invete pentru toata viata.Astfel isi chema fiul si-i incredinta un vas plin cu ulei pe care trebuia sa-l poarte prin tot orasul fara sa verse nici o picatura. Daca s-ar fi scurs macar o picatura nu avea nici o sansa sa-si capete mostenirea si tronul.Printul a plecat insotit de doi soldati care aveau ordinul sa-l supravegheze. Strabatu strazile, incet, foarte incet, oprindu-se oridecateori vasul se inclina mai tare. Tarziu se intoarse la palat fara sa fi varsat vre-o picatura de ulei. Cand l-a vazut regele i-a zis:
„ Spune-mi fiule, ai strabatut orasul, dupa porunca mea?” „ Da,” raspunse fiul sau. „Spune-mi fiule ce ai vazut  astazi in oras?” „Nimic tata, absolut nimic.” „Cum nimic, n-ai intalnit oameni, supusi care te aclamau, fete frumoase, magazine…!?” „Nu tata, n-am vazut nimic. Nu mi-am ridicat ochii de la vasul cu undelemn pe care il purtam.” „Bine, a raspuns regele, acum stii ce inseamna sa veghezi asupra sufletului tau.”

 Vegherea presupune o privire atenta, sustinuta si concentrata asupra Mantuitorului. Apostolul Pavel spune romanilor: „Sa ne uitam tinta la Capetenia si desavarsirea credintei noastre, adica la Isus…”- Rom. 12: 2. Aceasta presupune si refuzul de a privi la lucrurile care pot murdari caracterul unui crestin.