Mă tem...

Mă tem...

MUZEUL ȚĂRANULUI ROMÂN SUB ASEDIUL SPURCĂCIUNILOR!

Mă tem că protestul nostru arată ca florile de gălbenele veştejite... Că ni s-a furat demult identitatea pe când vegetam și eram adormiți de 'bomboanele' televizate în foi de viță, când erau duși în pustia lumii părinții iar copiii rămași făceau... fac deliciul jargonului stradal... Când literele românești erau-sunt 'vise urâte' în sălile de clasă ale copiilor obosiți de filme la comandă.

Mă tem că Eminescu a fost omorât și ascuns ca și Elodia... Făcându-se orice să nu-l mai găsească românii dar mai ales Patapievici, Boia și dușmanii care blestemă România, scuipând-o ca pe cojile de semințe ronțăite cu ochii închiși dar pe bani mulți, mulţi, de trădători...

Mă tem că ne plâng... se jelesc aceia... mâinile celor care au țesut ile românești, au cioplit ciubăre şi leagăne de copii așezate în biserica satului - Muzeul Țăranului Român... când demonii de același sex își scuipă mizeriile în odăile de sus ale românilor...

Mă tem că... nu mai știm să mâncăm românește, să vorbim, să lucrăm, să cântăm, să ne dezmierdăm copiii, să-i ducem cu noi în rugă, că ne pândesc 'oamenii mari' cu sediile în cele mai frumoase case din București, aceia care vorbesc limba neștiută a românilor care-au rămas cântând din frunză, mângâind mieii fătați acu, în primăvară, a celor care-și spală lacrimile suferinței pentru Țară în disperarea apelor ce fug la vale, să nu fie văzute că... plâng de mila pădurilor tăiate și de scâncetul caprelor sălbatice care nu mai au unde să-și ducă viața...

Mă tem că... gunguritul copiilor români este scâncetul de jale din viitor pe care părinții cu ochii pe ecran și case mari cu mândria cheii de mașină, nu-l deslușesc, nu-l știu alina... înțelege...

Mă tem că... va trebui în curând să aud cântec străin și vorbele celor din Babilonul mixat de Dumnezeu odinioară pe pământul care nu aș vrea să se numească România!

IARTĂ-NE ROMÂNIA CĂ NU TE-AM IUBIT... APĂRAT DIN DRAGOSTE! ...

Alexandrina Sanda Tulics, 5 februarie 2018